O situație de coșmar

Am vorbit cu Ana. Este încă în spital – distrusă sufletește. Nu mai are nicio țintă, nicio cale. Știu ce înseamnă. Am trecut și eu pe acolo, numai că eu, slavă Domnului, am avut și am mulți prieteni. Ea e singură… 

A încercat să-mi povestească. N-a putut. Am totuși răbdare și totuși speranță că  va vorbi. Sigur are nevoie de un timp în care să-și așeze gândurile, să găsească puterea de a spune lucrurilor pe nume

”Și n-a murit?”

”Fostul duhovnic ce l-ati avut sufera de aceasta tulburare”

Fără acoperirea harului – un om înfricoșător

Lasă un răspuns