”Nimeni… niciodată… nu are dreptul să vă judece…”

Zeci de mesaje… zilnic, zeci de telefoane, multe încurajări… Tot mai mulți oameni descoperă blogul meu… fapt care mă bucură foarte mult.

E obositor, da, dar atitudinea celor care mă susțin, majoritatea din umbră, îmi demonstrează, de la o zi la alta, că efortul meu nu este în zadar și că nici suferința, nici umilințele pe care le-am îndurat… nu au fost în zadar.

Astăzi… am ales să fac public un mesaj pe care l-am primit aseară. Deoarece semnatarul mesajului face parte din sistem, îi voi proteja identitatea.

Mulțumesc… mulțumesc pt tot. 

                                                       ***

”Doamne ajută,

Îndrăznesc să vă scriu și să vă răpesc câteva minute din timpul dumneavoastră cu mesajul meu pentru ca am simțit că trebuie să vă felicit pentru curaj și pentru modul în care scrieți.

Recunosc că până acum câteva săptămâni nu știam de existenta blogului și nici a poveștii dumneavoastră. Mă bucur că există cineva care are curaj să scrie și o face cu atâta delicatețe și fermitate în același timp. Mai ales că sunteți femeie și acest aspect crează o presiune suplimentară.

Eu am crescut în biserică și mi-am început cariera profesională lucrând indirect pentru arhiepiscopia din care făceam parte. Știu încă de la o vârstă fragedă părțile bune și părțile extrem de rele ale acestei „lumi”.

Am cunoscut discrepanța majoră dintre ierarhul locului și oamenii din spate, dintre imaginea publică frumos ambalată și problemele majore din interior. Pentru că, să recunoaștem, de cele mai multe ori, deși ierarhii sunt huliți și puși la zid, cei cu adevarat vinovați sunt oamenii din spate.

Despre IPS Teodosie înainte de pandemie nu știam multe lucruri și recunosc că atunci când l-am descoperit întâmplător, în urma unei distribuiri pe facebook a unui acatist la miezul nopții, a fost o reală surpriză. Nu pentru că se roagă în mod public, sunt mii de pustnici în România care se roagă neîncetat, rugăciunea, jerfta, răvna și nivelul înalt al acestora mă impresionează. Ceea ce m-a impresionat la rugăciunea IPS Teodosie au fost miile de comentarii, unele ale unor oameni disperați sau sufocați de realitatea cotidiană. Pentru aceștia consider că serviciile religioase transmise online au fost de un real folos, mai ales dacă pe 1% dintre ei i-a ajutat să îl aducă pe Hristos în inima.

Bineînțeles toate artificiile care depășesc orice canon sau dogmă sunt o reală problemă, dar pentru un novice în cele ale Bisericii poate reprezenta un declick.

Slujbele transmise de Doxologia sau de Mănăstirea Turnu din Prahova sau slujbele din Athos sunt înălțătoare, dar pentru un om pentru care ortodoxie înseamnă o lumânare la biserică de Crăciun și Paște, pot părea puțin grele, de la muzica psaltică la tonul rugăciunii, solemnitatea și simplitatea slujbei.

Din păcate suntem atât de jos spiritual încât nu reușim să vedem dincolo de ambalajul frumos prezentat. Tocmai de aceea cred că slujbele de la Constanța se bucură de atâta popularitate.

Despre omul Teodosie eu nu pot afirma nimic, nu am niciun drept, cei care l-au cunoscut atât de bine ca dumneavoastră sunt singurele persoane îndreptățite să își exprime o opinie sau să aștearnă un gând în acest sens.

Mă bucur că scrieți și că ați găsit puterea să continuați și cartea și blogul după tot ce ați trăit. Cred că este extrem de important pentru fiecare persoană care a urmărit slujbele de la Constanța să ajungă si pe pagina dumneavoastră. Nu pentru a nu mai urmări acele servicii religioase, ci pentru a avea o viziune de ansamblu, pentru a evita crearea unor modele false.

Dacă într-adevăr cineva rezonează cu acest tip de slujire poate participa activ în continuare la acele slujbe, dar să știe clar că acesta este modul prin care îl poate descoperi mai ușor pe Hristos și nu participă doar pentru că îl consideră sfânt și vrednic pe IPS Teodosie în raport cu alți ierarhi sau i se pare că băieții din Armonia cântă extrem de frumos.

Dumnezeu are atâta iubire pentru noi încât ni Se descoperă și în cele mai bizare circumstanțe, noi trebuie să fim pregătiți să îl vedem cu ochii minții și să nu ne lăsăm orbiți de atâta „material”.

În încheiere aș vrea să vă spun că nimeni niciodată nu are dreptul să vă judece, să vă jignească sau să își exprime vreo părere de rău la adresa dumneavoastră.

Faptul că ați putut trece peste atâtea comentarii negative mi se pare un efort supraomenesc. Sper să vă răsplătească Dumnezeu tot efortul și jertfa și mai sper ca într-o zi, datorită luptei dumneavoastră și a celorlalți oameni curajoși să avem o Biserică curata din punct de vedere administrativ și instituțional.

Sunteți o voce a mii de preoți din toată țara lipsiți de curaj și inițiativă și o inspirație pentru cei tineri.

Noi tinerii, vom veni în continuare la Biserică pentru ca aici este casa noastră, dar vom încerca să fim mai înțelepți, mai buni și mai curajoși. Pentru că dacă ne dorim o Biserică vie trebuie să contribuim activ. Iar pentru imboldul pe care ni-l dati nu pot decat să vă mulțumesc și să mă rog Bunului Dumnezeu să vă țină sănătoasă și să vă dea multă putere să scrieți în continuare și să depășiți orice obstacol.

Doamne ajuta!”

Mi-e dor de Teodosie!

”Părinte, Dobrogea vă așteaptă de 2000 de ani!” e ca și cum i-ar fi spus ironic și foarte grav în același timp

 

2 comentarii

Cei care lucrează cu Dumnezeu așa dăinuiesc!!!

Foarte înțelept, concis,iubitor și curat se simte aceast mesaj!!! Intr-adevar FELICITĂRI pt curajul și exemplul de care dați dovadă, dragă prietenă a tuturor ce vor BINELE !!!😘😘😘

Lasă un răspuns