„Nicio hotărâre sinodala nu mă va face sa rup sufletul unui om”

 

Eram într-o delegaţie la Constanţa. ÎPS Teodosie abia ce fusese numit Arhiepiscop al Tomisului. Fiind acolo m-am gândit să trec pe la ÎPS Lucian să-i spun că i-a trimis Dumnezeu un om foarte bun. Bătrânul Arhiepiscop era în bibliotecă. Era trist… avea privirea pierdută.

-Înaltpreasfinţite… am trecut să vă văd şi să vă spun că Dumnezeu v-a trimis aici un om foarte bun.

Bătrânul Arhiepiscop a început să plângă.

-Sora Mihaela… am primit ordin să părăsesc reşedinţa. Unde să mă duc după o viaţa în care am trăit aici? O să mor înainte de vreme. O să-mi fie dor de mare, de pescăruşi, de pereţii ăştia…

Mi-au dat lacrimile. L-am prins de mână şi i-am spus:

-Înaltpreasfinţite, noul Arhiepiscop îmi e duhovnic, după cum îl cunosc, nu vă va da afară din casă.

-Nu va avea de ales. Nu depinde de el. E hotărâre sinodala să părăsesc reşedinţa.

-Înaltpreasfinţite, trebuie doar să credeţi că nu va fi aşa, am spus, deşi nici eu nu prea mai vedeam o soluţie.

Bătrânul Arhiepiscop a dat din cap şi şi-a desprins mâna din mâna mea. S-a ridicat… a mers la fereastră.

-Sora Mihaela… o să mor cu sufletul sfâşiat…

L-am rugat să ieşim să ne plimbăm puţin pe faleză. A fost de acord… Privea marea cu o tristeţe copleşitoare… După un timp l-am condus la reşedinţă şi am plecat. Imediat ce am ieşit, l-am sunat pe ÎPS Teodosie şi i-am spus tot…

-Va fi aşa cum aţi zis…

-Păi… cum Preasfinţite ?

-Vorbim la Bucureşti. Cum ajungeţi, veniţi la mine!

Şi am ajuns…

-Ce faceţi, Preasfinţite? l-am întrebat cu lacrimi în ochi. E hotărâre sinodala…

-Nicio hotărâre sinodala nu mă va face sa rup sufletul unui om. Asta să fie clar! Vă rog mult, mergeţi şi vorbiţi cu Înaltul! Spuneţi-i că va rămâne acolo până în ultima clipă. Să nu aibă nicio teamă! Vă rog! Mergeţi!

Şi am mers…

Mihaela Ion

Foto – internet

Va urma

 

 

Lasă un răspuns