Mitropolitul Daniel: „Mănăstirea Petru Vodă – acolo, la rugăciune în boscheți” – 2

 

Mențiune: Mitropolitul Daniel a spus „boscheți”. Forma corectă este „boschete”. Mai greșesc și geniile iluminate! 😊

Centrul cultural pastoral de la Durău se numea Sf. Daniil Sihastrul. Era obsesia mitropolitului de a-și asocia numele cu anahoreți care au dus o viață, aș spune, contrară vieții lui Dan Ilie Ciobotea.

A construit acel obiectiv turistic cu multă trudă. Hotelul Casa Pelerinul, preluat de la fostul ONT, este și acum administrat de directorul – stareț Hariton Negrea de la Petru Vodă, om de nădejde al lui Daniel.

Pe vremea aceea bugetele locale erau sărace. Îmi povestea tatăl unui tânăr preot hirotonit pe Valea Muntelui cum a reușit să-l facă preot pe fecioru-său. S-a dus în audiență la Daniel care l-a întrebat direct dacă nu are cum să-i facă rost de un camion de cherestea calitatea întâi. Munteanul a dus-o la Centrul aflat în construcție, iar băiatul a primit parohie. Dar câte povești de genul acesteia nu circulau prin Moldova! O să vă relatez altă dată cu ce deschidea ușa mitropolitului un preot din parohia Hăbășești – Strunga din județul Iași. Instructiv educativă este povestea preotului.

La intrarea în Centrul cultural pastoral de la Durău l-am întâlnit pe blândul episcop Vasile Someșanul. Dumnezeu să-l odihnească în pace! Nu-l cunoșteam, dar am dedus că este episcop după engolpionul pe care-l purta. Neașteptat de repede și simplu mi-a explicat cum să ajung în sala de conferințe, acolo unde se afla și mitropolitul Daniel. Am intrat în sală și am asistat la discuții. Participa și vestitul arhimandrit bucureștean Iustin Marchiș.

Nu mai rețin tema, dar mi-a atras atenția la un moment dat că Daniel a făcut o glumă pe seama faptului că musulmanii se închină la o piatră. Atunci am înțeles că toată activitatea lui  proecumenistă era o piesă de teatru. A jucat-o bine din moment ce mulți l-au declarat apt pentru patriarhie pentru că era un om al progresului. Ajuns patriarh, s-a transformat într-un conservator mercantil.

Într-o pauză de ceai și cafea, după bunul plac, din holul Centrului Pastoral reușesc să-i cer mitropolitului o discuție între patru ochi. Toată lumea a plecat în sala de conferințe și am rămas noi doi.

El, sigur și stăpân cu toiagul-sceptru în mână. Eu, un om încă încrezător în voia Domnului.

I-am expus pe scurt faptul că sunt student la teologie pastorală la Sibiu și că aș dori un transfer la Iași. I-am explicat că, fiind la a doua facultate, în anul 2003 nu au existat locuri la Iași. Nu cunoșteam mecanismele alocării de locuri pentru studenți.

Mitropolitul îmi expune o teză ridicolă: „Știți, cei de la Sibiu sunt axați mai mult pe tematica specifică Ardealului, a luptei cu greco-catolicii și protestanții. Noi, aici la Iași abordăm altfel teologia moldoveană.”. Am rămas stupefiat. Știam că mai bine de jumătate dintre sinodali făcuseră studiile de teologie la Sibiu, inclusiv cel din fața mea. Cum să fac pe deșteptul și să-i subliniez că bate câmpii? Am tăcut, smerit.

Urmează a doua șarjă. „Noi, la Iași avem obiceiul de a trimite candidații la preoție să facă un stagiu de câteva luni printr-o mănăstire, pentru a cunoaște mai bine viața ortodoxă”. Mințea. Nu exista o asemenea practică, dar spera că mă va descuraja. Cine vorbea despre experiența din mănăstirile ortodoxe? Daniel care a intrat pe porțile Sihăstriei în blugi, director adjunct de Institut ecumenic la Bossey, și după vreo două săptămâni a ieșit monah bun de cocoțat pe scara ierarhică. Părintele Iustin îmi povestea cu tristețe, cum naivul părinte Cleopa și-a comandat straie noi când a fost anunțat că va trebui să fie nașul de călugărie al unei somități teologice venită din țări străine. A avut mână bună bătrânul călugăr, mai ales când Sfânta Securitate i-a profețit viitorul de aur al tânărului monah.

Părintele încă avea un dinte pentru Ilie Cleopa. Proaspăt ieșit din închisoare, după 16 ani de stagiu în carcere, s-a dus grăbit să se spovedească la cunoscutul duhovnic al Sihăstriei Neamțului. Când a aflat că monahul Iustin făcuse pușcărie, a început să scoată cărțile cu canoane de pe rafturi și să-i invoce faptul că nu le-a respectat neascultând de stăpânirea comunistă atee. După 16 ani de asceză, Cleopa îi pregătea confratelui Iustin noi canoane de pocăință pentru păcatul de a-și fi iubit Neamul său românesc. Auzind părintele Iustin asemenea grozăvenii canonice, în condițiile în care el era absolvent de seminar teologic, s-a lecuit de renumitul duhovnic fără carte și s-a lăsat în voia smeritului Paisie Olaru.

Dar să revenim la discuția cu mitropolitul. Eu las deoparte orice și îi replic pe măsură: „Știți, Înalt Preasfinția voastră, am anticipat un pic lucrurile acestea și locuiesc de doi lângă o mănăstire. M-am mutat din centrul Bacăului aici, aproape de Durău, lângă Mănăstirea Petru Vodă.”.

Doamne, ce față a făcut. „Cum, dar dumneata n-ai găsit să te muți oriunde în altă parte, pe lângă o mănăstire mai serioasă (sic!) decât acolo la Petru Vodă, la rugăciune prin boscheți?”.

Am înlemnit. Deci zvonurile ajunse la urechea mea despre rivalitatea Daniel -Iustin se confirmau. A încheiat plictisit cu o promisiune lapidară: „Terminați studiile la Sibiu și după aceea mai vorbim”.

A intrat în sala de conferințe. Eu am rămas descumpănit în urma dialogului inedit. Cunoscusem multă lume până atunci. Stătusem la masă cu oameni de toate categoriile și din toate clasele sociale. Dar nimeni nu îndrăznise să mă jignească într-o asemenea măsură și cu o totală lipsă de tact. Mojicie tipică! Acum m-aș dori să-i răspund mitropolitului ajuns patriarh, după câte cunosc și pot proba.

De atunci am început să-i dau dreptate părintelui Iustin care-i disprețuia pe ierarhii Bisericii și-mi spunea adeseori, parcă pentru a nu uita: „Vasile, eu dacă nu ajungeam în pușcărie, acum eram la masă cu ăștia pe care-i critic. Aș fi fost acolo sus cu ei. Asta a fost voia lui Dumnezeu, să nu ajung ca ei.”.

Am hotărât să intru și eu în sala de conferințe și am asistat discret până la final. Când am ieșit, m-am îndreptat către Daniel și i-am sărutat dreapta (așa cum era cutuma) iar el m-a binecuvântat pe creștet și mi-a spus: „Vezi Vasile, deja ai crescut, ești mare! Urmează și tu viața Sfântului Vasile cel Mare”.

Înțelesese că un om de-al lui Iustin Pârvu trecuse peste toate ofensele primite și avusese tăria să asiste în continuare la conferință. Probabil că dacă l-aș mai fi întâlnit după terminarea facultății, l-aș fi convins să accepte hirotonirea mea. N-a mai fost să fie după iunie 2007.

În inima mea  a rămas un grăunte de nădejde. În imaginația mea, mitropolitul mă încercase, iar eu rămăsesem cu impresia că mi-a profețit că voi sluji la spitalul (devenit azil de bătrâne) pe care visa să-l construiască în anii aceia bătrânul Iustin Pârvu.

Surpriza cea mare a fost însă când peste nici două săptămâni, cine credeți că intra pe poarta Mănăstirii Petru Vodă la „rugăciune prin boscheți”? Însuși IPS Daniel, cum îi plăcea să i se spună. Venea să sfințească „boscheții” din Petru Vodă. Mă întreb și acum cine era boschetarul ortodoxiei: Iustin Pârvu sau Daniel Ciobotea?

În discursul ținut la un moment dat în timpul slujbei de sfințire, a mulțumit părintelui Iustin pentru darul pe care i l-ar fi dat și care ajunsese în spitalul Providența. Câteva zeci de mii de euro plecaseră din visteria lui Iustin Pârvu în buzunarele lacome ale mitropolitului Daniel. Și cât se luptase până atunci ca să-l convingă pe bătrân să-i dea cuvenita taxă de protecție!

Am aflat ulterior ce forțe se desfășuraseră în ascuns pentru marea împăcare. Un zelos profesor de matematică din Piatra Neamț împreună cu un cunoscut om de afaceri tot de la poalele muntelui Pietricica, ucenici vechi de-ai părintelui, au mers la Iași pentru a purta tratative cu mitropolitul. S-a lăsat greu convins să accepte gestul de iertare arhierească. Se poate că sunetul arginților i-a înmuiat inima încrâncenată sau vreun glas din ceruri (sic!).

Lasă că au fost și alte intervenții pe linie de servicii mai puțin divine.

(va urma)

 Vasile Militaru – teolog

Material neprelucrat.

 

 

1 comentariu

Alexandru Ardelean

Iarta-l Doamne!

Lasă un răspuns