Mitropolitul Daniel: „Mănăstirea Petru Vodă – acolo, la rugăciune, în boschete”

Vă amintiți articolul

„Aceasta este marea crimă care trebuie demascată”

?

Am spus că: intenționez să aduc în atenția voastră poveștile de viață ale multor victime ale acestui sistem (B.O.R.), care devine tot mai periculos și se întinde ca o plagă peste sufletele naivilor, distrugându-i (pe mulți) pentru totdeauna.

Noi dezvăluiri ale teologului Vasile Militaru.

Material neprelucrat.

”Pe mitropolitul Daniel Ciobotea l-am întâlnit în toamna anului 2005. Eram de doi ani student al Facultății de Teologie din Sibiu, secția teologie ortodoxă pastorală, și părintele Iustin Pârvu îmi spusese: „Vasile, încearcă să găsești un ierarh care să te hirotonească.”. Era sigur că, fiind la a doua facultate – prima o absolvisem din anul 1991 – și având vârsta de 38 de ani, cu o relație stabilă de căsătorie de 17 ani, voi obține ușor o hirotonie. N-a fost să fie așa. Părerea despre mine și-o formase în cei cinci ani de când ne cunoșteam, dintre care ultimii doi petrecuți la Petru Vodă.

Bătrânul se afla într-o relație tensionată cu ierarhul locului – mitropolitul Moldovei și Bucovinei, care era și arhiepiscop al Iașilor. A mărturisit-o inclusiv în cărțile privind viața sa și era comentată de călugării din Mănăstire, dar și de unii preoți din parohii nemțene.

„Ai mei, de pildă, oamenii Bisericii! Adeseori zic: Dar de ce mergeţi acolo, la legionarii aceia?(…) Mai am câte o discuţie pe ici, pe colo, cu câte un creştin care îmi spune speriat că a fost ameninţat de către vreun preot: A, vă duceţi la Petru Vodă? Că nu ştiţi ce-o să păţiţi voi la un moment dat, când o să vă întrebe cineva ce căutaţi voi la Petru Vodă!

Şi asta n-o spun acum nici securiştii, nici alţii de teapa lor. Asta o spun acum preoţii, cu care slujim împreună aceleiași cauze. Îl slujim pe Dumnezeu.”. (pp238-239 Grația Lungu Constantineanu, Părintele Iustin Pârvu: viața și învățăturile unui mărturisitor)

O parte din aceste cuvinte aparțineau chiar mitropolitului care-și amenința studenții de la teologie, pe vremea când preda Dogmatica la facultatea înființată de el.

Părintele refuza lumânările trimise de la Iași pe motiv că sunt prea scumpe și călugării mănăstirii le produceau la un preț mai mic și din ceară curată adusă de credincioși. De asemenea, o serie de reviste și publicații trimise de oamenii lui Daniel nu erau vândute la pangar. Aceste aspecte au atras furia mitropolitului care ajunsese să amenințe prin ședințele de la centrul eparhial că trimite fiscul în control la Mănăstire sau că-i dărâmă, într-o noapte, cu buldozerul ctitoria lui Iustin Pârvu. Preotul Vasile P. – ucenic de-al părintelui – mi-a mărturisit aceste discuții la vremea respectivă.

Mitropolitul era atât de mânios încât refuza de ani de zile să mai hirotonească preoți pe seama Mănăstirii iar părintele Iustin își trimitea dintre călugări pe la alți episcopi din țară care-i hirotoneau. După un scurt stagiu pe la episcopiile respective, proaspeții ieromonahi se întorceau la mănăstirea de metanie ca să acopere programul de slujire.

Părintele Iustin, după cum îmi mărturisise, dorea să mă așeze ca preot la Schitul de maici aflat la 300 metri de locuința personală. Numeroși călugări hirotoniți, fiind sub 30 de ani, avuseseră ispite grele cu unele călugărițe, majoritatea dintre ele fiind tot tinere. Preoții călugări refuzau deja slujirea la Schitul de maici iar părintele aducea preoți de mir (căsătoriți) care nu aveau pe unde sluji.

Deși pictura bisericii era terminată din anul 2000, Daniel amâna sfințirea acesteia. Nici părintele Iustin nu era așa de încântat de venirea lui Daniel, având în vedere că acesta nu călcase niciodată în curtea mănăstirii în cei 14 ani de când ajunsese pe meleagurile moldave. Plantat mitropolit la Iași, după un scurt stagiu de vicar la Timișoara, proaspătul călugăr Daniel fusese primit cu ostilitate de preoțimea moldoveană. Făcuse parte din gruparea eretică „Grupul de Reflecție pentru Înnoirea Bisericii” până și-a obținut „pohta ce pohtise” – hirotonia întru episcop. Era renumită poziția lui proecumenistă, jucată pentru ocuparea următoarei poziții vizate – patriarh al Bisericii.

Atitudinea de dispreț față de venerabilul patriarh Teoctist și tensiunile provocate constant în Sfântul Sinod împreună cu o gașcă de tineri ierarhi, după chipul și asemănarea sa, erau arhicunoscute.

În aceste condiții eu încercasem toată vara anului 2005, după susținerea examenelor la Sibiu, să intru într-o audiență la Daniel Ciobotea.

Geamuri din termopan fumurii și o ușă cu acces obținut prin interfonul de la intrare (numai cu acord), întâmpinau orice „nepoftit” la Palatul mitropolitan. A fost unul dintre șocurile privind „transparența” din lumea bisericească, în condițiile în care avusesem posibilitatea să discut, până la acea vreme, cu directori de societăți, cu patroni de firme și cu politicieni de renume din România. În condiții mult mai transparente decât opacitatea mitropolitană.

Am ales calea faxului și a corespondenței prin poștă, cerând de mai multe ori o banală audiență la IPS Daniel.

Aveam să aflu la sfârșitul Facultății, când îmi susțineam examenul de licență de la profesorul Constantin Necula, de ce Daniel ținea să i se spună IPS și nu ÎPS. Hâtrul Constantin Necula, mai tânăr decât mine, dar mai abil într-ale celor bisericești, a explicat unui alt profesor examinator că IPS vine de la Iluminatul. Nu a spus dacă trebuie folosiți doi de l, adică illuminati.

M-am contrazis de mai multe ori cu bătrânul Iustin, care-mi spunea că principala calitate a lui Daniel este cea de mason. Eu îi replicam că cea de fost adept al Sfintei Securități este mai importantă în greutatea mitropolitului bănățean devenit moldovean și apoi dâmbovițean. Peste ani, când Daniel, ajuns patriarh s-a repliat într-un conservatorism ortodox, uitând de accesele ecumeniste afișate anterior, părintele Iustin mi-a dat dreptate. Dar el era bucuros că scăpase de Daniel de la Moldova.

Cum Paisie Teodorescu, secretarul prea iubit al mitropolitului, ajuns mai târziu șef de cabinet patriarhal, n-a catadicsit să răspundă solicitărilor mele scrise, am ales o altă cale.

Aflând de la radio Trinitas că Daniel va fi prezent la sfârșitul lunii octombrie 2005 la centrul său de la Durău, m-am deplasat acolo pentru a-l contacta.

Când să intru în centul pastoral de la poalele Ceahlăului, dau peste călugărul Lavrentie C. care ieșea și se îmbarca în microbuzul mănăstirii. Naivul Lavrentie mă întreabă: „Urmați dumneavoastră?”. El tocmai fusese trimis de părintele Iustin să fie hirotonit de mitropolitul Daniel. Aveam să aflu mai târziu că se încheiase un acord de cooperare între cei doi, Iustin și Daniel. Pacea era consfințită prin acceptarea hirotonirii întru preoție a unui călugăr desemnat de părintele Iustin. Călugărul avea să devină noul stareț al Mănăstirii Petru Vodă, tot în urma unui acord secret.”

Va urma.

 

 

 

Lasă un răspuns