Micro-universul concentraționar de la Mănăstirea Dorna-Arini

 

Nu găsesc un început pentru acest material. Sunt sufocată de atâtea informații pe care le tot primesc din momentul în care am publicat primul articol despre teroarea de la Mănăstirea Dorna-Arini. De un lucru îl pot asigura pe Teodosie cel mic și de nimic – cometa iadului. Cu cât mă vei bârfi mai mult, cu atât voi fi mai înverșunată împotriva ta și a nemernicilor pe care i-ai promovat pentru a teroriza acele suflete chinuite din incinta Mănăstirii groazei. „Nebunei” ăsteia (cum tot spui că sunt), adică mie, nu-i e teamă de tine. Și știi bine de ce nu mi-e teamă. Pot duce un război pe termen lung cu tine unde vrei tu. În presă, în instanță, unde vrei și unde mă inviți. Pe „nebuna” asta ai pregătit-o pentru multe.

Singurul la care mă gândesc în acest moment și nu aș vrea să fiu în locul Înaltpreasfinției Sale, este Arhiepiscopul Calinic, un ierarh de o mare ținută morală, un ierarh demn, care a cunoscut greul mănăstirii încă de la vârsta de 5 anișori, când începuse deja să mănânce ciorba călugărească.

Mă întreb, Înaltpreasfințite, cum veți reuși să rupeți zăgazurile terorii din acea mănăstire și cum veți reuși să le faceți pe bietele maici să aibă curaj să vorbească din moment ce, de curând, am înțeles că le-ar fi fost instalate microfoane în chilii și camere de luat vederi peste tot?

Am încredere totuși că Dumnezeu vă va ajuta să desfaceți ițele acelea încurcate și periculoase de la mănăstirea groazei. Ați rămas singura lor speranță. Deși sunt timorate și amenințate, maicile se roagă zi și noapte pentru Înaltpreasfinția Voastră prin care, cu ajutorul lui Dumnezeu, poate să vină salvarea lor.

Da, Înaltpreasfințite, Teodosie i-a poruncit administratorului M. să le monitorizeze pe bietele maici până și în propriile chilii.

Iată relatarea unei persoane care este apropiată de o călugăriță de la mănăstirea Dorna-Arini.

„Într-o convorbire foarte recentă cu o maică de acolo – hopa!, reținută??! – o întreb: Ce faceți? Ce mai e pe acolo? „TOATE BUNE, TOATE BUNE”, îmi răspunde.

”Păi, cum bune din moment ce, atunci când eram acolo, ați fost bătută și nu doar dumneavoastră de stareță? Am văzut cu ochii mei, am auzit cu urechile mele. Cum adică toate bune? Ce ați pățit? Nu înțeleg de ce spuneți cum că totul e bine când, bătută și terorizată, mă sunați la miezul nopții, vorbeați de sub pilotă, și vă plângeați de ce bătaie ați luat de la stareță și ce amenințări? Cum de acum curge miere? Ce se întâmplă de fapt?”

Ea, în șoaptă, îmi spune că nu mai poate vorbi mai multe deoarece s-au pus camere și microfoane să le urmărească.

”Adică?”, am întrebat-o.

De frică, a închis telefonul. Dumnezeule, teroare?! Ce-i acolo?, m-am întrebat. Știam că maicile sunt pedepsite, bătute, lăsate flămânde și muștruluite. De „mierea ce a curs” au plecat din mănăstire atâtea maici. De bine ce le-a fost…!

Asistenta C. mi-a povestit de o maică bătrână, căreia i-am văzut mormântul într-un colț din curtea mănăstirii astă-vară. Povestea că atunci când maica s-a îmbolnăvit grav, i-a zis stareței să-i dea mâncare, să-i ducă un ceai, să poarte de grijă de biata maică deoarece e grav bolnavă. După câteva zile, când a trecut pe la nefericita maică, a găsit-o flămândă, nespălată, uitată ca un câine în agonie. Nu trecuse nimeni pe la ea, nu-i dăduse nici măcar un pahar cu apă sau ceai. S-a stins din viață singură, nemângâiată, nemâncată, murdară și cu lacrimi pe obraz.

Toată suflarea de acolo urmărește cu interes și nerăbdare postările, blogul dumneavoastră, ca și cum ați fi ultimul salvator al acestor ființe bătrâne sau tinere, nevinovate și terorizate.

Într-o zi (pentru că sunt și maici intelectuale și au telefoane mobile performante) o maică a fost prinsă de stareță citindu-vă articolele noi. Jale mare! Imediat i-a chemat pe marii mănăstirii numiți de Teodosie, administratorul M. și fosta lui amantă, G. Toată suflarea a fost amenințată că, dacă mai accesează ceea ce scrie „nebuna” (doar ei/ ele sunt „sănătoși/ sănătoase”) sau cred în articolele dumneavoastră, nu vor mai primi mâncare (de parcă ar fi primit mereu) și, în plus, știu ele ce vor mai păți. Sigur se referea la bătaie și la izgonirea din mănăstire. Așa se comportă cei TREI CĂLĂI! Doamne, fă dreptate!”

Un alt mesaj primit de la cei care au început să aibă curajul de a povesti, chiar sub protecția anonimatului, ce se întâmplă la mănăstirea groazei, vine în completarea celor spuse deja.

Iată:

”Maicile neagreate de stareță trăiesc un adevărat calvar. Când eram acolo, stareța făcea fotografii de la slujbe, pentru a posta apoi pe Facebook. Am întrebat-o de ce face asta chiar domnia sa și mi-a motivat că, din pozele făcute de alții, se poate înțelege altceva decât realitatea. Eram să o întreb ce se poate înțelege mai grav? Ce face ea și alte starețe care au născut prin mănăstiri sau ceva mai grav?

Stareța avea în permanență mașină la scară (și nu orice mașină), iar bărbații se perindau pe la ea prin chilie mai ceva ca la bordel.

Cel puțin față de mine, această stareță aleasă de Teodosie (pentru că cine se aseamănă, se adună), a avut un comportament execrabil. Deși o cadorisisem cu atenții (deoarece așa mi-e educația), s-a „rățoit” la mine fără a-mi respecta măcar vârsta, și faptul că eram invitata Stăpânului.”

Deoarece informațiile sunt din ce în ce mai multe, voi încerca să fac un rezumat, selectând pentru acest material pur și simplu la întâmplare câteva mesaje din cele multe. Nu mi-a permis timpul să le citesc pe toate, dar le voi citi, iar seria acestor dezvăluiri va continua, pentru că s-a ajuns prea departe și pentru că Teodosie, prin atitudinea lui de capră râioasă tot cu coada sus, mă determină să merg mai departe, deși am lucruri mult mai importante de făcut.

În mesajele primite se specifică faptul că, deja „celebrul” administrator al mănăstirii din Dorna-Arini, M., are dosar penal pentru braconaj. El și gașca lui au fost să se distreze împușcând căprioare. Unii oameni se pare că se distrează suprimând viețile unor animale nevinovate.

Cineva spunea: ”uită-te la un om cum se comportă cu animalele și vei înțelege dacă trebuie să rămâi sau nu lângă acel om”. Și avea dreptate. Un om care este crud față de animale, crud este și față de oameni.

Tot din mesajele primite aflu că, M., ar ”pompa” sume enorme pentru a scăpa de închisoare. Cel care mi-a scris se întreba de unde poate avea atâția bani, dacă nu din vistieria mănăstirii?

Altcineva mi-a scris că noua lui amantă ar fi un medic din București (care se pare că e mult mai în vârstă decât el), că ar avea afaceri prin Constanța fiind, bineînțeles, achiziția lui Teodosie.

Într-un alt mesaj, altcineva vorbește despre agresivitatea administratorului și povestește că Teodosie a mers odată la Muntele Athos însoțit de M. Jurnaliștii care aflaseră de plecarea lui Teodosie, l-ar fi „încolțit” pentru a-i pune câteva întrebări, iar M., ca un adevărat „apărător”, i-ar fi bătut pe jurnaliști până la momentul în care a intervenit poliția.

Într-o altă mărturie cutremurătoare se vorbește despre cum angajatele mănăstirii sau femeile de bună credință care vin să ajute sunt tratate ca niște sclave fără niciun fel de drepturi. Umilite și folosite până la epuizare, sfârșesc fie prin a fi date afară și amenințate, fie pleacă de acolo cu grave depresii, ajungând mai apoi și muritoare de foame.

Una dintre bucătăresele care pregătea masa pentru Teodosie și gașca lui, dar și pentru obligațiile lui M. (ambii având un numitor comun, – dosarele penale), primea ordin să facă mii de sarmale, de multe ori singură, pe lângă alte pregătiri.

După zilele epuizante, urmau nopțile în care biata femeie era obligată să rămână pentru chefurile date până în zori de Teodosie și M., „acompaniați” de cei care urmau să-i salveze.

Anul trecut, aceeași biată femeie a primit poruncă de la M. să facă singură mai mult de o sută de kilograme de zacuscă. Din cauza efortului și a căldurii, i s-a făcut rău. Se spune că l-ar fi sunat pe M., să-l roage să-i mai trimită o femeie, pentru că simte că se prăbușește. În loc de ajutor sau de o vorbă bună a primit vorbe urâte pe un ton ridicat, un fel de „marș acasă, femeie!”. Și femeia a plecat… Imediat ce a intrat pe ușa casei i s-a făcut rău și a fost nevoie de intervenția ambulanței.

Această femeie folosită ca o sclavă, odată cu pandemia, a fost trimisă acasă, aruncată ca un obiect nefolositor, fără să intereseze pe cineva dacă biata femeie are sau nu ce mânca măcar. Și nu are. Femeia care a slujit supusă unor nemernici este acum muritoare de foame la propriu.

Altcineva, într-un alt mesaj, vorbește despre desele vacanțe ale stareței, care se pare că majoritatea sunt petrecute în străinătate. Tot în acel mesaj se specifică faptul că stareța nu pleacă niciodată singură. Nu, nu vă închipuiți că ar merge cu monahiile din subordinea ei, ci se spune că… ar pleca cu bărbați, dar… de fiecare dată alții.

Înainte de a încheia acest material, postez totuși un fragment dintr-un alt mesaj, exact așa cum l-am primit:

„Și da, personalul dat afară afirmă, cum și azi mi-au spus unele dintre cele plecate, în urma articolului dumneavoastră, că acolo este un ADEVĂRAT BORDEL. Exact cum ați scris, inclusiv maicile sunt… „iubărețe”.”

Teodosie, toți cei care au plecat din această lume cu sufletele sfâșiate de tine, de nebunia ta, vor vorbi la Judecata de Apoi, în care tu nu crezi. Am spus și repet, pentru tine iadul e prea puțin.

Înaltpreasfințite Calinic, nu știu cât de bine îl cunoașteți pe acest scelerat cu mitră care, din păcate, vă e coleg de sinod, dar îmi fac datoria să vă informez că, pe lângă altele, este cel mai mincinos, cel mai parșiv și cel mai periculos om de pe Pământ.

În cele 7 luni de zile în care a pregătit denigrarea mea publică, în care plătise detectivi să mă urmărească 24 de ore din 24, în care îmi pusese cameră de luat vederi pentru a-mi supraveghea casa (cameră amplasată pe un stâlp de curent electric așezat la poarta vecinei de vizavi), venea la mine în casă, mă privea în ochi, îmi zâmbea frumos și se purta cu mine de parcă ar fi fost un înger.

Dacă veți vorbi cu el, dacă îl veți întreba indiferent ce legat de ceea ce am scris, va nega, va spune, cum spune peste tot, că sunt nebună sau chiar îndrăgostită de el (că și am de cine; la câte știu despre el chiar pot face o pasiune „nebună” – scriu zâmbind, evident).

Vă va fi greu cu acest individ. Atât timp cât va fi în funcție și va avea acces la mănăstirea Dorna-Arini (pentru că, cel mai probabil, nu-i veți interzice asta, gândindu-vă la faptul că mănăstirea este construită pe terenul casei în care a locuit), veți avea întotdeauna un ghimpe în eparhie, ghimpe care poate sfâșia oricând unitatea eparhiei pe care o conduceți cu atâta dăruire și responsabilitate.

Aș vrea să mai știți că acest individ este în stare de orice. Dacă îl incomodați prea mult, dacă îi stricați afacerile mizerabile, este capabil să vă însceneze ceva prin care să vă facă să vă pierdeți credibilitatea și, credeți-mă, e maestru în strategii.

Când lucram în presă, prin mâna mea îi pregătise denigrarea Mitropolitului Teofan (Episcop Vicar pe atunci). Nu am vorbit public despre asta… încă. Nu i-a ieșit planul deoarece eu îl apreciam și îl apreciez foarte mult pe Mitropolitul Teofan. Din păcate, abia când mi-a propus să verific anumite informații despre ÎPS Teofan mi-am dat seama că mă folosește. Până la acel moment i-am dat destule informații despre alți ierarhi inclusiv despre Preafericitul Părinte Daniel. Deh, era duhovnicul meu și trebuia să fac ascultare.

Când mi-a descoperit Dumnezeu cine e cu adevărat și când am văzut ce e în stare să-mi facă, mie, celei căreia i-am pus sufletul la picioare și care i-am fost alături atâția ani, m-am întrebat dacă nu cumva acest om este însuși Antihrist.

Teodosie este extrem de periculos pentru că este capabil să mimeze sfințenia, dăruirea, starea primordială de înger. Înaltpreasfințite, aveți grijă cu acest demon care are abilitatea de a se transforma în înger de lumină!

Următorul articol pe această temă – joi, 10 septembrie, a.c 

Lasă un răspuns