Marele Gatsby – bogatul sărac

Cea de-a patra carte, pe care am citit-o în perioada verii, este o carte pe care nu am vrut să o citesc, nu mi-a stârnit interesul subiectul, nu o aveam în bibliotecă.

„Marele Gatsby” a fost cartea care, efectiv, s-a „ținut” după mine.

Toată vara am fost la „vânătoare” de promoții, lichidări de stoc, reduceri, în materie de carte, deoarece am vrut să-i dau un „suflu” nou bibliotecii (linkul mai jos). Și am găsit titluri foarte bune, la prețuri avantajoase.

De câte ori deschideam un link pentru a „vâna” cărți, îmi apărea „Marele Gatsby”. Chiar m-am și întrebat cum de o fi atât de populară și acum, după atâția ani (fiind scrisă în anul 1925) și după cel puțin două ecranizări.

 

Știind, în mare, despre ce e vorba, am tot ignorat-o, dar… când am citit volumul doi al seriei „Confesiunea unui preot”, adică „Slujba de la miezul nopții” ( linkul mai jos), și am văzut că, la un moment dat, se face referire la un personaj din cartea „Marele Gatsby”, mi-a fost clar că trebuie să o citesc. Mi-a fost clar că acea carte, pe care am tot ocolit-o, conține un mesaj pentru mine. Și nu m-am înșelat.

Scriind acest articol, îmi dau seama că nici lecturarea seriei „Confesiunea unui preot” – o serie care poate fi încadrată la categoria „literatură pornografică”, nu „erotică” – nu a fost întâmplătoare. Dacă nu citeam acea serie și nu găseam, printre paginile ei, trimiterea la cartea „Marele Gatsby”, aș fi ocolit-o mult și bine.

 

În timp ce lecturam cartea de care am fugit, vorbeam cu nepoțica mea despre subiectul acestei cărți. Interesată, mi-a zis că va urmări filmul… ca să mi-o ia înainte 😊, dar nu mi-a spus care e finalul.

 

După ce am terminat de citit, am confruntat, povestind, secvențele din film cu principalele fragmente din carte. La final, nepoțica mea a concluzionat: „Când era tânăr, ”Marele Gatsby” a fost sărac din punct de vedere material; la finalul grăbit al vieții a murit sărac sufletește, neîmplinit, fără prieteni, fără iubire. Așa că… sărac a fost și mai sărac a murit”.

Finalul este, într-adevăr, tulburător.

Ne revedem miercuri, 24 noiembrie.

Trăind în mai multe lumi

Confesiunea unui preot


Lasă un răspuns