Mai presus de toate – Iubirea

Ca-ntr-o aducere aminte, ca-ntr-o nevoie organică, am aprins candela din fața icoanelor pe care le iubesc așa cum iubesc niște ființe vii.  

       Liturghia a început. Vocea caldă a Mitropolitului Teofan îmi așeza sufletul într-o strană nevăzută, într-o biserică văzută și nevăzută în același timp.

       Cuminte, ca un copil în brațele mamei sale, sufletul meu se pregătea să devină Ierusalimul care Îl aștepta pe Hristos.

       Sfânta Liturghie părea un izvor lin care țâșnise din Cer și se revărsa pe Pământ… A sosit și momentul predicii. Moment pe care, de fiecare dată, îl așteptam cu mult interes.

… … … … … 

       Pe chipul Înaltpreasfinției Sale se conturau, ca niște holograme, stări de îngrijorare, dar și de speranță.    

… … … … … 

Inflexiunile vocii sale făceau ca sufletului meu, așezat în strana nevăzută, să-i răsară lacrimi, ca ghioceii iviți de sub mantia albă de nea. „Cea mai sfântă, cea mai adâncă, cea mai cuprinzătoare, cea mai înaltă, cea mai cutremurătoare și plină de sens, perioadă… Săptămâna Pătimirilor” – Adevărat… Prețioasele pilde și învățături ale Mântuitorului: smochinul cel neroditor (care amintește de ziua Judecății), Pilda celor zece fecioare (un avertisment demn de luat în seamă) – vine o clipă în care ușa se va închide -, femeia păcătoasă și mirul adus ca jertfă la picioarele Mântuitorului, Cina cea de Taină, rugăciunea în singurătate, trădarea, lepădarea lui Petru, pătimirile, batjocura, răstignirea, punerea în mormânt, Învierea și, mai presus de toate, – Iubirea.

… … … … … 

„Taina Învierii Sale… Învierii Sale… Învierii… Învierii… Învierii…” Îmi răsuna în suflet ecoul Învierii… peste lacrimi, peste suferințe, peste dureri trecute, peste toată amintirea întunericului unor stări apuse, peste toată deznădejdea apusă și ea… peste toate… ecoul Învierii…

Fragment din cartea <<„Să vezi iarăși” – În vremea pandemiei… de mână cu Hristos>>

„Să vezi iarăși” – În vremea pandemiei… de mână cu Hristos

Lasă un răspuns