”Mai cautam câte ceva prin containerele gării”

Leonard Pavel – mărturii cutremurătoare din infernul care se vrea a fi numit… ”Arhiepiscopia Tomisului” .

TeoDOSie… tot eu sunt în spatele acestei pagini de fb? Se strânge lațul, băiete!

Postări preluate și neprelucrate. Îl rog pe Leonard să se oprească puțin.

Vreau să iau o pauză de acest infect.

                                                           ***

”Era o zi de iulie.. O zi aparent obișnuită… În care, veneam de acasă, indreptandu ma spre institutia Arhiepiscopiei, careia mi am dedicat câțiva ani.. În care petreceam 80 la suta din timp, fiind mai ceva ca unii, 3 în 1 jurnalisti_ingineri_preoti, cred ca eram un fel de 9 în 1…cand am întrat în aceasta instituție, întru începuturi, pe care am iubit o atât de mult, și când am văzut câte am de pus la punct, și ce realități am găsit, m am cutremurat puțin.. Mai ales ca știam ca trebuie sa aduc lumina acolo unde am fost însărcinat sa fiu, cu multa jertfa, dar mai ales, din prima mi am dat seama ca deja sunt ochit de cățeii episcopului, care, parca, simțeau pericolul, unui om muncitor.. Si atunci, l am întrebat, pe acest,” neuitat.”.. ARHIEPISCOP UN LUCRU:ÎMI SUNTEȚI ALĂTURI? INDIFERENT CINE CE VĂ ZICE, MA VETI SPRIJINI SA ADUC LUMINA, NORMALITATE LOCULUI RESPECTIV? A ZIS DA… ȘI ADEVĂRAT, O PERIOADA S A ȚINUT DE CUVÂNT.. PANA ÎNTR UN FINAL, S A ALIAT CU TABĂRA CU CARE M AM LUPTAT ȘI NU SUPORTA FRUMOSUL, JERTFA.. ȘI NU ÎNTRU acum în detalii, liniuta cu liniuta, în tot ce s a intamplat în acești ani.. Câte lovituri.. Cata muncă.. Uneori dormeam și 2 ore pe noapte, dacă și alea.. Și care a fost satisfacția într un final? TRADAREA episcopului.. Ca au zis unii, ca au zis alții.. Ca sunt asa și pe dincolo.. Fără nici cea mai mica proba.. Sau cea mai mica cercetare.. Direct la execuție.. Continui imediat.. Cu partea a doua.. Revin la acea zi de iulie.. Ca eu un alt aspect esențial, Tatăl meu, vreau sa evidențiez , numai ca, este necesara și detalierea unor evenimente, care se leagă de acel trist episod, extrem de neașteptat și dureros, moartea tatălui meu..

                                            ***

Deși relațiile cu episcopul se racise în ultimile luni, și nu întru, iarăși acum, în detalii, de ce și cum.. Eu îmi făceam conștiincios datoria ca și cum nimic nu s ar fi întâmplat.. Când ajung în fata biroului meu și a anexelor de care era înconjurat, o neuitata femeie de servici, căreia de multe ori ii dădeam salariul meu,preferând sa.. Nu mai contez eu.. Ca și n alte dați.. fiindcă episcopia ca și la multora altora, nu le dădea salariu, ma aștepta, o și vad, ca mi a fost mai ceva ca o mama, cu lacrimi ochi, și fără cuvinte.. Își cerea doar iertare și repeta într una, mi aduc aminte perfect, vorbele ei, iertați ma, iertați ma.. m am zbătut sa i opresc, dar nu am putut.. Am rugat-o sa se liniștească și sa explice ce s a întâmplat.. . Nu a putut.. Mi a arătat doar.. Când am văzut, m am cutremurat, am crezut ca pic jos..

                                                   ***

Aveam în clipa aceea doua imagini, o imagine a locului cu care plecasem înainte cu o zi și o imagine, de ceea ce vedeam atunci.. O clica de executanți din episcopie, trimiși de episcop, ca auzise el ca mi as fi dat demisia, ceea ce era fals, mi au spart biroul, au cautat eu știu ce.. Intimitatile mele, haine din dulap răvășite, scotocit.. Chitanțiere.. luate, evidente, poze personale.. Diploma de licență pe jos și alte diplome.. Certificate de naștere..haine.. Totul ca și cum cineva îți sparge o casa în ultimul hal.. În clipa aceea am început sa plâng.. Neînțelegând ce se întâmplă.. Și eu, la rându mi, rămas fără cuvinte.. În clipa aceea, femeia de servici, parca, văzând ma atât de afectat și știind cât iubesc locul ala, zicea într una, în simplitatea ei: lui ar dracu de popi nemernici.. Și repeta într una.. În clipa aceea am zis, atunci și de abia atunci, am zis și m am prins căci cărțile sunt făcute și urmează o înscenare mizerabila.. Și decât sa fiu executat în ultimul hal, umilit, am preferat sa plec eu în clipa aceea cu 100 m înaintea lor.. Mi am luat buletinul, diplomele, o icoana, am făcut câteva poze locului sa am ca amintire, am sărutat la propriu zidurile clădirii, căci tare am iubit locul acela al Arhiepiscopiei și am plecat, cu o privire în fata și 10 în spate.. La locul acela, știind ca o parte din mine va rămâne acolo, cum de altfel, a rămas pana în ziua de azi.. Despărțirea a fost mult mai dura, cu atât mai mult, când am îmbrățișat o pe femeia de servici, care ma implora cu lacrimi, domnu nu plecați.. Știam ca nu mai are nici un rost sa rămân.. Domnu nu plecați, eu ce fac aici, singura?.. După plecarea mea, au mai ținut o cât au ținut o, și cel care a venit în locul. Meu, care demult era omul cuiva și făcea parte din cărți și din scenariu, a lichidat o și înlocuit o.. Doar pentru simplu fapt ca m a cunoscut pe mine.. Hei, hei, Teodosie, Teodosie.. Ce a urmat de acum, nu o sa detaliez aici,a fost greu, ani usturători, vreau doar sa scot o frantura ce legătură are asta și încă alte câteva detalii ce urmează cu grăbirea morții tatălui meu, care de altfel l a cunoscut, în simplitatea lui pe Teodosie și îl respecta, când auzea ceva rău la televiziuni de el era f afectat, ziceai ca Teodosie s a născut din aceeași mama cu el.. O data am stat la masa cu el, eu, tata, mazăre primarul și alți câțiva de fata.. De atunci, îl admira mult.. Și când a auzit de trădarea lui.. De purtarea mizerabila.. Putea fi și salvat când a făcut infarctul.. Dar.. Revin..

                                           ***

Din clipa plecării și vreau sa închei acest fragment cu plecarea, deși pot sa dezvolt 5 capitole numai din asta, m a sunat episcopul, la câteva zile, sec, și la mintea mea de atunci, am căzut ușor într o capcana, mi a zis ca dacă vreau să mă apar, are loc o permanenta luni (de parca eu eram preot sa fiu băgat în permanenta, dar va dati seama, nu eram un. Oricare.. Sa ajungi, un simplu muritor angajat sa fii băgat în permanenta lui Teodosie, e mare lucru).. De fapt, el nu vroia sa te ajute, făcea parte din plan, cum sa i rănesc orgoliu, sa plec eu asa, din cetate,fără ca să aibă el satisfacția ca lichidează un om în văzul tuturor, dar culmea, el fiind cel mai nevinovat..

                                             ***

Și m am dus, am constatat ca în permanenta erau toate rezidurile, ucigași de oameni și destine, securiști, curvari, hoti, dar ce hoți, majoritatea dovediți, gen stoichin, poalelungi, rusnac.. Credeam ca o sa se termine repede subiectul cu mine.. De fapt 3 sferturi din permanenta, erau dedicate mie, urma sa aflu.. Și a a început.. Ca am fost hot, deși nu era nici o proba și în fiecare luna ma justificam pana la ultimul leu.. Ca s nu știu cum.. Ca s homosexual.. Ca am pix albastru și nu roz.. Ca au zis alții.. Ca au zis ceilalți.. În fine.. M am prins de ce se întâmplă.. Aia tot îmi aduceau acuzații.. În timpul permanentei, culmea, stăteam lângă scaunul episcopului.. Mi aduc aminte, ca tot timpul țineam capul în jos, și lacrimam minute bune în șir pana când și au terminat pledoaria cățeii.. La sfârșit, episcopul, mi a dat cuvântul.. Atât m am adresat.. Eu nu am ce discuta cu cei adunați aici.. Și am vorbit în fata lor.. Dar nu cu ei.. I am zis, eu vreau sa zic ceva dumitale, IPS:cărțile sunt făcute, nu are rost să mai zic ceva. Un singur lucru zic:mi am făcut datoria curat, iar din punct de vedere sexual, dotarea mea nu a întrat decât într o singura persoana, și aceea femeie, cândva.. Toți au rămas masca de limbajul. Meu.. Vai, vai.. Începuse ca cei din sinedriu.. Și i am mai zis ceva.. Sunt om cu căderi, dar niciodată Spațiu profesional nu-l am pătat niciodată, nici aici, nici pe unde am mai fost.. Nici în ceea ce privește hoția, nici sexul.. În rest, în viata privata, răspund eu.. Și am plecat.. Cu lacrimi și durere.. Când coboram pe scări, nea didi era de servici.. M a încurajat sa fiu tare.. Și mi a zis ca nu o sa ma uite niciodată.. Peste un timp, ii făceau și lui felul..

                                           ***

Povestea i mult mai lunga și detaliata.. Deși a părut lung, sunt doar generalități.. Din clipa aceea am plecat în neant.. Rămas fără servici, fără nici un. Leu în buzunar.. (căci atât de mult am furat din episcopia aia..).. Nu știam încotro sa apuc.. Nu la fost ușor.. Nimic nu a fost ușor.. Dar când îl ai pe Dumnezeu.. Ți e mai ușor, cat de cât.. Deși atunci, simțeam ca ȘI Dumnezeu m a părăsit.. Urmează zile, luni grele de foame la propriu, cautat prin containere.. În perioada asta am reușit sa ajung, cu multe eforturi făcând mi rost de bani de bilet, pana în satul parintesc..

                                                    ***

Era septembrie.. Când am ajuns acasă, părinții ma așteptau bucuroși.. Am încetat sa maschez.. , ca totul e în regulă.. La un moment dat, tatăl meu, bătrân, trecut prin 40 ani de șantier, deci școală vieții.. Rezemat.. De o țeavă de lângă terasa casei părintești.. Se uita la mine, oftând apăsător.. La un moment dat chiar apăsător.. Nu uit asta.. Și m a întrebat direct, fără ca eu sa aduc subiectul:ma, tu mai ești lângă Teodosie?
Zic da, de ce.. Iar el a zis.. Nu mai ești.. Avea presimțirea lui.. Ba da, mai sunt.. Și o ținea pe a lui.. am rugat o pe mama sa vândă primarului 30 de arii die pământ, ca ma înscriu la masterat și am nevoie sa plătesc o parte din taxa la început și ii dau eu înapoi.. De fapt, eu aveam. Nevoie de ceva bănuți sa rezist pana reușesc sa ma angajez… ȘI el s a prins si de aici ca ceva nu e în regula.. A doua zi am plecat înapoi la Constanța, deși nu mai ma aștepta nimic acolo..

                                              ***

Ajuns înapoi la cta, a doua zi, urma sa primesc o veste buna, un serviciu de o jumătate de norma, 400 RON,.. Zic, iau, banii fix de chirie.. Restul, oi vedea eu.. Însă a treia zi dimineața, primesc un telefon, de la mama, ca tata, atât de mult s a consumat, zicea ca simte el ca nu mai sunt lângă teodosie(de parca Teodosie era obligat sa moara cu mine n brate), încât s a consumat, s a consumat și a făcut infarct.. Era dus la spital.. Nu aveam cum sa ajung sa l cad.. Nu aveam. Nici un leu, fiindcă de la țară, venisem la fel de lefter cim. Mersesem ca mama nu reușise sa vândă puțin pământ.. Vorbeam cu el la telefon, a stat 2 săptămâni, în care n am putut sa merg sa l vad.. Durerea cea mare este ca nici după externare nu am putut sa merg sa l vad.. Nici măcar sa i trimit bani de rețetă, căci, eu în timpul ala mâncăm nuci și mai cautam câte ceva prin containerele gării din cta și salariul pe o jumătate de norma urma sa l iau peste o luna..

                                                ***

Jumătate de norma, însemna marți și miercuri ca zi de lucru, reușisem, sa găsesc ceva sa mi umplu și restul zilelor, la negru, mergeam de joi dimineață până luni seara, căci marți și miercuri, trebuia, sa vin ptr cealaltă munca în oraș, 200 km, la granița cu Bulgaria.. Câteva luni am făcut naveta asta.. Eram bucuros ca acolo mi se dădea o mâncare și bani sa ma întorc în cta, datorita unui om minunat și f credincios care mi a înțeles durerea și prin ce trec.. Între timp, mama mi a zis ca tata a fost externat numai ca infarctul a fost sever și trebuie urgent implantarea unui stent care costa vreo 60 milioane

                                               ***

Durerea a fost cu atât mai mare,.. Eu nu aveam bani de în bilet de tren.. D apoi sa fac rost de 6000 RON.. Atunci, am apelat la o cunoștință din vechea garda a episcopiei, care cu greu mi a răspuns, ca de, când nu mai ești printre ei, se uita tot binele făcut.. Și l am rugat sa i spună lui Teodosie, sa vorbesc cu el, căci la telefon nu mai îmi răspundea.. Și când s a dus, culmea, se făcea ca nu i spune nimic numele meu și ca nu și aduce aminte sa fi fost angajat cândva.. Vroiam sa l implor în genunchi sa mi dea banii ăștia, sa mi salvez tatăl.. Și ca sunt dispus sa i muncesc la Vatra Dornei la fan, la vaci, la ce vrea.. Sau sa i dau în timp, în rate, când oi avea.. Numai ca acum arde și tatăl are nevoie urgent de asta.. Nu și nu.. Am renunțat.. Și nu vedeam nici o soluție.. Eram și eu și mama în fata unei mari neputințe.. Am început sa dau telefoane, îndrăzni d cu multa rușine, la unii și la alții, pe care și eu i am ajutat când aveam posibilități, ci una, cu alta.. Nimeni nu avea.. Toți își luase boi, căruțe, tarini.. Și, nădejdea era doar în mila lui Dumnezeu.. La un timp, într o seara, stăteam în curte, la cta.. Era pe la ora 20..mancam câteva eugenii.. Pe alea le aveam.. Era un pas.. Fata de nuci, erau mai acceptabile..

                                             ***

Mama.. Zic ce faci, cum se simte tata? Sunt la spital.. Lui taică-tu i s a făcut rău.. L au internat acum și stau sa vad ce zice medicul.. Se facusese ora 22..ma suna și îmi zice ca sunat pe cineva de la tara sa vina sa o ia și ca se întoarce a doua zi ea cu mâncare la spital.. Dar mi a mai zis ceva..ca i a cerut asistenta nr de telefon.. Eu în clipa aceea, am știut ca ceva s a întâmplat.. Dar ea nu realiza.. Biata mamă.. Zic, bine, vb mâine.. Și zic, hai ca l sun și eu.. L am sunat.. Nu l văzusem de când fusesem la țară.. Nu a zis, bai tată, dacă scap și din asta.. Am vb, l am încurajat și i am promis că o să vin să l vad, ca pana acum am fost f ocupat și nu am putut.. A oftat.. Știa ca l. Mint.. Mi a zis bine. Și m a rugat sa am grija de mine.. I am mai dat un telefon mamei sa vad dacă a ajuns la țară, a zis da. Am închis telefonul. Am aprins candela.. Mai aveam decât o jumătate de eugenie și nimic în jur, nici măcar nuci nu mai erau.. Dimineața, nu am deschis telefonul.. M am dus, în parcul City, în fata Bisericii Sfântul Mina.. Știam, simțeam ca deschiderea telefonului.. Înseamnă.. Vestea trista, pe care o simțisem de când am vb la telefon cu tata.. Când am deschis telefonul, erau vreo 40 apeluri de la mama.. Când am răspuns, am zis eu înainte, fără sa mi zică ea, am întrebat o, nu dacă a murit ci la ce ora a murit

                                             ***

Și în lacrimi, mi a zis, ca la 1 minut după ce a vorbit cu tine.. I a zis infirmiera.. Zic bine. Marți facem înmormântarea. Sunt la morga. Sa vii acasă. Problema era ca nu aveam nici un leu.. Nici măcar de un covrig, ca ultima jumătate de eugenie, o mâncasem cu o seara înainte.. Cum sa ajung la înmormântarea tatălui meu? Cu ce? Și îmi era atât de foame.. Era duminica.. De duminica pana luni dimineață, când mi a trimis mama 100 RON, asa, cu atâtea dureri.. A plecat de la morga sa mi pună 100 RON.. Nici ea nu avea.. Dar o ajutase puțin vecinii și înmormântarea ne au făcut o autoritățile locale.. Am primit la oficiu poștal, 100 RON, prima data mi am. Luat un Sandwich, mi am strâns câteva lucruri într o geanta, mi am. Luat bilet și am plecat.. Mi a mai rămas bani sa iau o coroana.. Dar nu am. Luat coroana.. Am luat un buchet mare de flori alb.. Ajuns acasă, în satul parintesc, cu maxi taxi, seara pe la 20..am întrat în casa.. Cosgiucul tatălui meu era înconjurat.. De oameni, vecini.. Când am întrat, oamenii s au ridicat.. Eu ma știau, în simplitatea lor, ca as fi cineva, un mare om, nu știu pe unde.. Am sărutat fruntea tatălui meu, am îngenuncheat în fata cosciug ului, mi am cerut iertare, i am așezat acel buchet alb pe piept. 

                                            ***

De atunci.. Au urmat ani grei.. Atâtea și atâtea încercări.. Alte drumuri, alte realități, alte lupte.. De atunci nu l am mai văzut pe Teodosie.. L am cautat o data,acum vreo 3 ani și ceva.. Vroiam doar sa l vad, fără sa i cer nimic, fără sa i reproșez ceva.. Cum, de altfel, nu am urmărit, niciodată nici un interes cu el, de nici un fel, cu el, un om pe care L am prețuit cu toată ființă mea și căruia nu i vroiam decât binele.. Am acum casa mea, serviciul meu, luata cu truda, uneori și cu câte 60 h de munca.. Munca, într un alt domeniu, nu în i teruoryl Bisericii.. Și asta m a durut zi de zi.. Meritam un loc și eu acolo unde îmi era locul.. Dar, na.. E bine și unde sunt, unde și aici, e o altfel de biserica vie.. Cam atât..

                                                ***

Nu am scris astea neapărat sa audă un episcop.. Ma liniștește doar ca dupa 10 ani am scris.. Și asta e doar un mic capitolas dintr o lunga poveste.. Dar m ar liniști sa audă toată aceasta relatate, oricât ar părea de lung.. Poate, înțelege… ȘI totodată își aduce aminte și de cine sunt.. Căci când am vrut acum 3 ani sa l salut, sa vad doar ce mai face, sa i vorbesc despre aceasta piatra grea din inima mea, mi a blocat Numărul.. Nu i dubios?!.. , când nu ți mai aduci aminte de cineva, cine e, dar ii blochezi numărul.. În fine..

                                             ***

As ca Teodosie, cum poți tu te lauda ca îți pasa de sufletele altora, când tu ai uitat demult de cei mai triști ca tine, închizând te în propriul egoism și propria ți trăire pe orizontala?!.. Sa nu îndrăznești sa mi spui mie, sa cred în ce spui tu.. HRISTOS E ALTCEVA ȘI ARATA ALTCUMVA.. ORTODOXIA ESTE ȘI ÎNSEAMNĂ ALTCEVA, NU CUM O VEZI SAU O TRANSMIȚI DUMNEATA.. ȚI O SPUNE UN OM CARE, DEȘI CELE MAI MULTE LOVITURI LE A LUAT DE LA UNII CA TINE, ȘI A IUBIT ȘI MĂRTURISIT BISERICA SA CU AL EI HRISTOS ORTODOX CARE MI A FOST ALĂTURI ÎN CELE MAI NEGRE SCENARII, CÂND TU, TE LAFAIAI PRINTRE MIZERIILE TALE…. NU TE URĂSC, DAR SA TI FIE RUȘINE.

                                            ***

Era vorba doar de un stent.. Cel care prevenea inevitabilul, al doilea infarct.. Care s a și întâmplat.. Și astăzi, poate ar fi fost în viata, avea doar 66 ani atunci, când a murit.. Azi, m as duce din doua în doua zile de ar trai.. Dar nu mai e..

                                        ***

Ca și concluzie, IPS TEODOSIE, Aici nu e vorba de mine și ce am pătimit, nu e vorba de minusurile și plusurile unui om, de căderile sau ridicarile, e vorba de SERIOZITATE.. DE FALSITATE.. nu contează cine sunt și ce am pătimit, cât de hoți sau cât de nehoti sunt unii, cât de homosexuali sau mai putini homosexuali sunt alții, nu păcătoșii, și slăbiciunile lor de care tu și execuantii dumitale te folosești ptr a le face rău, uitând de propriile ți căderi și slăbiciuni grozave, e vorba de tine, ca om și Arhiereu, cum păstorești, cu cine și în mocirla te baltesti… Am vrut doar sa evidențiez, cu durere, pe care tu nu o crezi și o înțelegi, o alta fata a arhiepiscopiei, cea adevărată, nu cea impusa de dumneata și dezvoltata de sclavii dumitale.. Angajați cu care defilezi, majoritatea dovediți în fel si chip, cu probe clare, nu cu supoziții.. Reflecta la ce am scris, poate te smeresti un pic, mai ales în aceasta Săptămâna a Patimilor.. Măcar în numele pretuirii curate care ți am purtat o de a lungul anilor. Măcar atât poti face și dumneata.. Da ți un buzz.. Și revino ti.. . Smerește te și fii dumneata.. Nu cu un milion de măști, viclesuguri și răutăți, mai ales la adresa unor oameni care chiar te au respectat și iubit, care cu adevărat le a pasat de tine.. Și când sufereai, și când zambeai.. Ca tu nu ai avut nevoie de astfel de oameni, asta e altceva.. Dar un minim minimorum de respect.. În rest, e doar compătimire.. Păcat, ups Teodosie, păcat ÎN CE HAL AI AJUNS.. ȘI ASTA, PENTRU CA ÎN CINE TREBUIA SA CREZI, NU ȘI CREZUT.. ÎN SFÂRȘIT..

                                               ***

Un tablou sinistru cu doi tipi, un boșorog care se screme și încearca să ne vrăjească și un bâlbâit, cu prune n gura.. Unul cu grave probleme de personalitate (moșul… ) și altul cu tulburări grave de limbaj(rararie,gajaie,nu accentuează cuvinte,tare greu îl înțelegi.. Noroc, ca din când mai râde la câte o prostie spusa de mos..)..
Leonard Pavel

 

Mesajul asta ar merita postat..
Moșule, moșule, te ai prostit rău bre..

 

Parca, când ne am despărțit, te știam mai întreg.. De la ce ți s o trage?!.. Eu știu, ei știu…. Noi știm… Tu știi?!..
Leonard Pavel
 

 

Legat de afirmația :”nu ma doare când sunt bârfit, de ce sa te doară când nu i adevărat? Și sfinții au fost bârfiți”…
Leonard Pavel

 

Pai, aici te contrazici singur ips și joci un teatru ieftin.. N am timp acum, dar când o sa l am, o sa ți dovedesc, cu argumente și propriile ți fapte, ca te contrazici.. Dar toate ca toate, nu te compara dumneata cu Sfinții și cu Sfinții Părinți.. Și, Sfinții au cam pătimit.. Nu prea au fost bârfiți.. E o asa diferența între bârfă și pătimirea, ca distanta între casa arhierească și America…. E o diferență atât de mare, ca mărimea… A ceva(ce ți place dumitale mult)… A cuiva.. Sau a atâtor n „câțiva”

”Nu loviți în Biserică!”

Lasă un răspuns