M-am îngrozit…

Veneam odată de la cumpărături. Din sens invers venea un grup de elevi de gimnaziu. Intrând pe ușa aceluiași bloc, i-am auzit spunând:

-Ne vedem pe Facebook, pe Instagram!

M-am îngrozit. O copilărie pierdută în fața unor telefoane, tablete etc. O copilărie din care vor lipsi amintirile unor jocuri în aer liber. O copilărie în care au ars toate etapele, de la jocurile ”Ursul doarme și visează”, ”Țară, țară vrem ostași!”, „Șotronul”… până la ”De-a v-ați ascunselea” și ”Flori, fete și băieți”.

În ”panteonul” copilăriei lor vor fi doar niște fotografii pe rețelele de socializare, niște like-uri, niște comentarii (de cele mai multe ori false).

Omul „involuat” din punct de vedere intelectual și psihologic, atunci când mergea la râu să-și spele hainele, plecând de acasă spunea: ”Doamne, ajută!” și se închina. Până să ajungă la râu, privea cerul, asculta ciripitul păsărelelor, ”glasul” vântului…

Intrând în râu, simțea apa izvorâtă din pământul dăruit nouă, asculta susurul apei care alerga printre pietre… Omul ”involuat” avea o legătură strânsă cu natura, cu tot ce a creat Dumnezeu. Omul ”evoluat” însă are legătură cu ceea ce a creat omul, – aparatura modernă.

Ascultându-l pe Mitropolitul Teofan, mi-am adus aminte de trei întâmplări răvășitoare, pe care mi le-a povestit străbunica mea din partea mamei.

Vremurile în care a trăit erau exact cele pe care le-am descris mai sus. Vremuri de sărăcie, vremuri cu oameni ”înapoiați”, care își citeau rugăciunile la lumina lămpii cu gaz, dar… oamenii aceia aveau sufletul fecioară, apoi sufletul devenea maică.

Pe străbunicul nu l-am cunoscut. A plecat din această lume cu 5-6 ani înainte de a mă naște. Nu l-am cunoscut fizic, dar l-am cunoscut în duh.

Într-o noapte de vară… 

Va urma

Fragment din cartea <<„Să vezi iarăși” – În vremea pandemiei… de mână cu Hristos>>

„Să vezi iarăși” – În vremea pandemiei… de mână cu Hristos

Agonia Ghetsimanilor…

 

Spălătorese la râu – pictură de Nicolae Grigorescu

Lasă un răspuns