‘Jurnalul de la Săcărâmb’

În ultimii zeci de ani s-a produs o prăpădire a sufletului românesc. Înţelepţii poporului nostru s-au ascuns. Au ieşit la iveală numai aceia cu diplome, dar fără folos. Dacă nu există pe lângă instrucţie, credinţă, pasiune şi dragoste nu se poate cerceta istoria unui popor. În vremurile din urmă nimenea nu ne mai reprezintă, nu ne mai apără interesele istorice cu adevărat. Suntem amestecaţi şi confundaţi cu diverse naţii spre a ni se şterge identitatea. M-am ridicat să scriu cum am putut mai bine această parte de istorie a neamului nostru bazându-mă pe cercetarea multor izvoare din vechime şi a unor limbi care au fost uitate demult. Poporul românesc trebuie să ştie că vanităţile naţionale occidentale au deturnat cursul real al istoriei, limitându-ne la originea culturală greaco-latină spre a-şi consolida statutul de naţiuni de avangardă în detrimentul popoarelor de fundament ale Europei. Scito-pelasgo-traco-geţii, strămoşii noştri, primii locuitori ai continentului, sunt amintiţi doar trecător deşi sunt reprezentanţii primului Imperiu Sfânt al Păstorilor. Noi suntem pe Pământ de la facerea lumii şi cei pe care noi i-am făcut să ajungă stăpâni, astăzi ne tăinuiesc istoria şi încearcă să ne împrăştie uitând că numele de VLAHI, în limba sfântă înseamnă „FIII LUI DUMNEZEU”… GEORGE CADAR

DISCURS ASUPRA LIMBII BĂTRÂNE
Când vorbesc despre limba bătrână, vorbesc despre una dintre cele mai vechi limbi de pe Pământ. Originea şi înţelegerea acesteia depind de însăşi raporturile fiinţei umane cu lumea înconjurătoare, o lume care arăta cu totul altfel atunci când sămânţa sunetului materiei în care ne-am aflat a început să prindă rădăcini şi mai apoi să se dezvolte în floarea desăvârşirii cuvintelor şi vorbirii. Aceste minuni s-au întâmplat cu multe mii de ani înaintea marii glaciaţiuni Wurm. Am putea vorbi despre o perioadă în care omul absorbea în spirit mediul pe care treptat l-a transformat în soliditate conştientă, auto-corporalizându-se.(…)

Să ne închipuim imaginea plastică a acelei fiinţe dotate care în dimineaţa iluminării conştiente încerca să reproducă sunetele fireşti, caracteristice ale mediului înconjurător. Un ins aflat în stare meditativă, încercând să absoarbă şi să reproducă murmurul apei pe malul căreia se afla înconjurat de semenii care asistau ca la un spectacol magic, ascultând sunetele pe care acesta le scotea încercând copierea susurului apei, al murmurului frunzelor. Erau sunete pe care le putem asemui cu cele ale unui nou născut. Majoritatea vocalize căci onomatopeele, interjecţiile şi articulările limbajului au apărut mult, mult mai târziu, când s-a produs conştientizarea logicii limbajului.

<3 Dragii mei, prin cartea la care lucram in aceste zile – ‘Jurnalul de la Săcărâmb’, ni-l vom aduce din nou aproape, cu o putere de munca si de cercetare uluitoare in cuvant, pe istoricul George Cadar…
Ramaneti alaturi de noi! Pe 30 iulie avem lansarea, ne aflam pe ultima suta de metri! Shanti….

Sursa : https://web.facebook.com/shanti.nilaya.96?fref=pb&hc_location=friends_tab&pnref=friends.all

Lasă un răspuns