Îţi scriu pe frunza toamnei

 

Se cerne frunza-n vântul dulce-amar,
Prin văi mai e nuanţă de căldură,
Ne-nvăluie al toamnei drag tropar,
Din stropi gingaşi, din ploaia cea mai pură.

 

Peste câmpii cosite de curând,
Eu te aştept şi dorul meu te cheamă,
Sub nuci bătrâni inima să-ţi ascult,
Iar tu, ce-ascund în ochi… să iei în seamă.

 

Îţi scriu pe frunza toamnei iar şi iar,
Îţi scriu că te iubesc şi fără tine
Nu ştiu cum să mai cresc, nici să răsar
Şi nici să trec pe puntea de suspine…

 

Culori de toamnă adunate-n snop
Şi bruma nopţii ce-a uitat să fie…
Mi-am pus pe ochii umezi de potop
Tu nu ştii, însă toamna ştie , ştie…

 

Îţi scriu pe frunza rătăcită-n vânt,
Cu o peniţă înmuiată-n stele:
Că te iubesc în Cer şi pe Pământ…
Iar pentru tine plâng… cu micşunele…

M.I.

Lasă un răspuns