ÎPS Teodosie şi Rugăciunea lui Iisus

Într-o seară eram la reşedinţa ÎPS Teodosie, în living şi îi povesteam ceva. La un moment dat l-am perceput ca fiind prezent doar fizic. Am crezut că mi se pare. L-am privit cu atenţie vorbind din ce în ce mai încet, aproape în şoaptă. După puţin timp am simţit cum a venit spre mine o lumină   nefirească şi nemaiîntălnită. M-a cuprins o linişte pe care nu o mai simţisem niciodată. Am tăcut. În acel moment mi-era foarte clar că ÎPS Teodosie, practica Rugăciunea lui Iisus, că ajunsese pe cea mai înaltă treaptă şi că era într-un moment de răpire. Câteva clipe a fost linişte. ÎPS Teodosie şi-a dat seama că eu înţelesesem ce se întâmplă şi a „revenit”. M-a privit, a zâmbit şi mi-a zis:

-Spuneţi mai departe! Aţi zis că… şi mi-a reprodus exact fraza la care rămăsesem.

-Înaltpreasfinţite, cum este acolo? l-am întrebat.

-Acolo unde? mi-a răspuns cu o întrebare tot zâmbind.

-Acolo unde aţi fost… cu sufletul… 

-Spuneaţi că… a zis având pe chip zâmbetul acela luminos pe care nu-l mai văzusem până atunci.

Intuind că nu vrea să vorbească despre asta, nu am mai insistat… atunci. 🙂 Am plecat însă acasă parcă neatingând pământul. Mă aflasem lângă un om care aici fiind avea sufletul în Rai, de unde adusese şi pentru mine linişte şi lumină divină.

Eu perseverentă…  🙂 La următoarea spovedanie, i-am spus că l-am văzut într-un moment de răpire şi că aş vrea să ştiu şi eu cum e acolo.

ÎPS Teodosie a tăcut, dar s-a rugat să cunosc … asta…  

Mihaela Ion

Foto – internet

Va urma

 

 

Lasă un răspuns