IPS Teodosie – 4 zile de rugăciune neîntreruptă

Cu 19 ani în urmă în Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, eram la reşedinţa IPS Teodosie. Urma să mă spovedesc. La un moment dat, a primit un telefon prin care era anunţat că mama Elisabeta a plecat dintre noi.

-Haideţi să vă spovedesc, apoi plec la mama, a spus cu sufletul sfâşiat şi cu lacrimi în ochi.

-Lăsaţi. E mai important să fiţi lângă familie în astfel de momente. O să mă spovedesc după.

Să reţinem. Mama Înaltpreasfinţiei sale încetase din viaţă, dar şi purtând o astfel de durere, a pus mai presus de toate, sufletul unui om, spovedania…

A plecat în grabă să-şi vadă mama pe care o diviniza. Nu l-am mai sunat, deşi aş fi vrut să ştiu cum se simte. Am sunat-o în schimb pe una dintre surorile Inaltpreasfinţiei sale, care mi-a spus că mama Elisabeta va fi înmormântată peste 4 zile, nu 3, pt că unul dintre copiii domniei sale era în străinătate şi doar peste 4 zile putea ajunge.

-Din păcate fratele meu nu vrea sub nicio formă să o îmbălsămeze pe mama şi uite ce căldură insuportabilă e. Mi-e teamă să nu avem surprize.

-Nu mai insistaţi, i-am spus, să avem încredere în decizia Preasfinţiei sale (atunci era episcop).

Zi după zi vorbeam cu sora Înaltpreasfinţiei sale care îmi spunea că nu vrea să mănânce nimic, că nu se mişcă de lângă sicriul mamei sale şi că-i e temă că după o să-l înmormânteze şi pe Preasfinţia sa.

-Îl întăreşte Dumnezeu, i-am spus, deşi mă temeam pt starea în care era.

În ziua înmormântării am ajuns si eu. Sora Inaltpreasfinţiei sale mă aştepta la poartă.

-Cum o să-l vezi acum să ştii că aşa stă de când a venit. În picioare la căpătâiul mamei. Nu a mâncat, nu a dormit, nu a băut nici măcar apă. Vorbeşte strictul necesar şi atât. De 4 zile e în picioare aşa cum o să-l vezi. Până la biserică facem destul, mi-e teamă că o să pice pe drum. Poate reuşeşti să-l determini să bea măcar apă.

-Voi încerca.

Am intrat cu inima strânsă. Într-adevăr IPS Teodosie, era întocmai cum mi se spusese.

M-am apropiat, am luat binecuvântare am privit-o pe mama Elisabeta care parcă dormea şi aş fi spus ceva, dar nu-mi mai găseam cuvintele.

-Preasfinţite, am înţeles că nu aţi mâncat nimic. Peste maxim o oră plecăm spre biserică şi drumul e lung. Vă rog, mâncaţi ceva, orice, un covrig, un colţ de pâine ceva şi beţi un ceai. Vă rog, suntem mulţi cei care avem nevoie de Preasfinţia voastră.

Inaltpreasfinţitul m-a privit şi nu a spus nimic.

-Vă rog Preasfinţite, merg la sora Preasfinţiei voastre să vă facă un ceai, am spus şi am plecat fără să aştept răspuns.

M-am întors cu aceeaşi rugăminte.

-Vă rog să veniţi la bucătărie, am insistat.

A mai privit-o o dată luuung pe mama Înaltpreasfinţiei sale şi m-a urmat.

După 4 zile în care nu mâncase nimic, nu băuse apă şi nu dormise, a mâncat un covrig şi a băut o jumătate de cană de ceai. Atât.

Cele 4 zile de rugăciune neîntreruptă au făcut-o pe mama Elisabeta să sfideze căldura care topea pur şi simplu. După înmormântare Inaltpreasfinţitul, a mulţumit personal fiecăruia în parte, apoi şi-a continuat rugăciunea la mormântul mamei.  

Mihaela Ion

Foto – internet

Va urma

Lasă un răspuns