Invitaţie la vals …

”Şi ai să citeşti zilnic de acum înainte, luni, ani, secole ceea ce se petrece în sufletul meu, dacă nu vii să-mi iei mâinile şi să descoperi în ochii mei marea dragoste pe care mi-ai sădit-o şi pe care nu poţi s-o fărâmi orice ai face, pentru că e opera ta, nu a mea…

În orice caz numai dragostea şi creaţia fac viaţa vrednică de a fi traită şi, totodată, de a fi părăsită fără regret…

Pe o femeie o cucereşti uşor, dar o păstrezi greu…

Mi se pare că te văd în toate femeile şi nu te aflu în nici una…

Iubirile cele mai mari sunt tocmai cele de care te îndoieşti mai mult…

După un timp, s-a furişat pe poarta inimilor noastre fiinţa unui vals făcut numai din farmec şi nostalgie…”

Mihail Drumeş

Lasă un răspuns