Învingătorii

Pe 15 octombrie, ziua mea de naștere, am primit vestea că, într-o mănăstire, o cățelușă aruncată de un ”creștin”, a adus pe lume 6 puișori, dintre care unul murise deja. Cățelușa, atunci când a ieșit să caute mâncare, a fost sfâșiată de câinii mănăstirii. 

Cel care m-a sunat mi-a spus că și acei cățeluși, dacă nu vor muri de foame, vor sfârși la fel. L-am rugat să-i ia de acolo și să încerce să-i țină în viață până a doua zi, când puteam să ajung sa-i iau. 

Au fost hrăniți cu resturile de la masă, o zi și jumătate, din două în două ore, iar părintele se ruga să nu moară la el în chilie.

Vorbind cu mai mulți veterinari, mi-au spus că e imposibil să trăiască în astfel de condiții, că stomacul lor a fost compromis și că vor muri la mine. Unul da, a murit în mâinile mele, ținându-mă cu lăbuțele de deget. 

Patru au rămas, învingătorii mei, pe care i-am crescut cu multă dragoste. Din păcate, nu îi pot ține, pt că deja am doi câini și două pisici. Așa că, învingătorii mei, pot ajunge la voi. Să fiți siguri că sunt plini de iubire, jucăuși, cuminți, veseli, ascultători, pt că asta am investit în ei.

Sunt deparazitați intern, extern. Pt București și împrejurimi, asigurăm transport.

 

Lasă un răspuns