Întâlnirea cu mine – 9

Teama de singurătate şi de coşmarurile nopţii a făcut-o să cheme cumva în gând spiritul acela despre care nu ştia nimic. Şi-a dat seama că trecuse ziua şi nu ieşise deloc din casă. Fără un scop precis, a mers în grădină şi s-a aşezat în leagăn. Se înnoptase deja. Luminile se aprinseseră pe stradă, începuse să se facă linişte. Maşinile erau tot mai rare, oamenii tot mai puţini. La lumina becului din curte a văzut un greieraş care a trecut de pe o frunză pe alta. Cu o furie de nedescris, s-a dus şi l-a strivit cu piciorul. Nu avea nici un motiv, pur şi simplu a vrut să-l omoare.

S-a aşezat din nou în leagăn. Leagănul scârţâia sub greutatea ei. A privit indiferentă cerul, a privit pământul, apoi din nou cerul şi fără să vrea a aţipit câteva secunde. S-a trezit când bărbia îi ajunsese deja în piept. Luminile de la casele vecinilor se stinseră de mult. Era aproape de miezul nopţii. Samira s-a ridicat cu greu.

 În momentul în care a vrut să deschisă uşa, o senzaţie stranie, a făcut-o să tresară. Spiritul din noaptea precedentă, îşi făcuse simţită prezenţa. Era lângă ea. Tremurând a deschis uşa şi a mers în dormitor. Spiritul părea că o urmăreşte. Şi-a amintit că în cursul zilei se gândise la el şi chiar îşi dorise să revină. Revenit îi era teamă de el. Cu toate acestea, s-a aşezat pe pat şi s-a acoperit cu pătura până în dreptul ochilor.

Spiritul părea că o priveşte. Un vânt rece ca un fuior a învăluit-o de la picioare până în creştetul capului… nu ştia ce se întâmplă, dar simţea că îngheaţă atât în interior cât şi  în exterior. Până şi inima îi era rece. Spriată de starea pe care nu o avusese până atunci, a îndreptat privirea către locul unde simţea prezenţa spiritului şi l-a întrebat în şoaptă:

– Tu îmi faci asta?

Va urma

Lasă un răspuns