Întâlnirea cu mine – 44

 

  Alexandru a luat două şerveţele şi a acoperit farfuriile. Samira privea înmărmurită. Era peste fire de mirată de câtă determinare avea tânărul de lângă ea.

  -Tu chiar nu ai de gând să mănânci? a întrebat ştergându-şi lacrimile.

  -Nu. Voi mânca atunci când vei mânca şi tu şi cât vei mânca şi tu .

  Tinerei, privindu-l din cap până în picioare, i s-a făcut milă de el. Era slab, dar atât de bun.

  -Bine Alexandru, hai să mâncăm tot de pe farfurie, a spus luând şerveţelele.

  Bărbatul a zâmbit în colţul gurii.

  -Faci tu asta pentru mine Samira?

  -Da. Pentru că meriţi.

  Au început să mănânce. Samira făcea eforturi supraomeneşti să mănânce legumele de pe farfurie. Alexandru o urma îndeaproape. După mai mult de 45 de minute Samira a reuşit să mănânce tot. A respirat uşurată. L-a privit pe Alexandru şi i-a spus:

  -Pentru tine am făcut asta.

Va urma

Lasă un răspuns