
-Vrei să merg să pregătesc ceva de mâncare?
-Da, a răspuns abia şoptind.
-Voi ieşi puţin să dau dulciurile unor copii, apoi mă voi ocupa de micul dejun.
Samira a aprobat din cap. Bărbatul a ieşit la poartă şi a oferit dulciurile copilului unor vecini, apoi a pregătit un mic dejun format din roşii, castraveţi, câteva frunze de salată, măsline şi o felie de brânză. A aşezat masa, apoi a invitat-o pe Samira. Tânăra când a văzut ce e pe farfurie a rămas în picioare lângă scaun.
-Hai Samira, aşează-te!
-Nu cred că pot să mănânc aşa ceva, dă-mi măcar o felie de pâine!
-Nu Samira. Hai să mâncăm ce am pregătit! Te rog mult!
Samira s-a aşezat pe scaun cu lacrimi în ochi. Cu greu a mâncat o feliuţă de roşie, una de castravete şi o măslină.
-Nu pot Alexandru. Nu pot să mănânc aşa ceva. Te rog să înţelegi! Hai să o luăm treptat! Nu pot să trec dintr-o dată la un aşa regim.
-Samira ai spus că vrei să faci o schimbare. Şi dacă vrei trebuie să tai totul din rădăcină, nu doar câte o crenguţă. Eu voi fi oglinda ta. Ai mâncat o feliuţă de roşie , una de castravete şi o măslină, atât voi mânca şi eu.
-Dar tu eşti deja foarte slab. Ar trebui să mănânci mai mult.
-Nu contează. Voi face exact ceea ce vei face şi tu.
Samira tremurând de neputinţă şi de zbucium, a mai mâncat o felie de castravete. Acelaşi lucru a făcut şi Alexandru. Văzând că el este chiar oglinda ei, a aşezat furculiţa pe farfurie şi a început să plângă.
-Alexandru tu înţelegi că nu pot? Nu pot. Te rog să mănânci!
Bărbatul a aşezat şi el furculiţa pe farfurie şi a prins-o de mână.
-Nu-i nimic Samira. Dacă nu poţi mânca acum, mâncăm mai târziu.
Va urma
doamne ce rasturnare de situatie !.. el *om a-l strazii* care n are nimic, sa o ajute pe ea care are*de toate* a le casei, emotional si sufleste!!!