Întâlnirea cu mine – 39

 

  -Voi fi lângă tine Samira. Înţelegi? a insistat bărbatul.

  “Trebuie să mă schimb. Trebuie. Altfel şi norul cel mic alb şi fâşia verde închis vor dispărea şi voi ajunge o fiinţă făcută din întuneric” a gândit dându-i lacrimile.

  -Îmi va fi foarte greu, Alexandru, foarte greu .

În timp ce vorbea şi-a adus aminte de stările pe care le provocase celor din jur, inclusiv lui Alexandru stări care i-au fost arătate în vis. Ar fi vrut să-şi ceară iertare , dar ceva parcă o reţinea.

  -Alexandru…

  A vrut, dar nu a reuşit. Dându-şi seama că acesta ar fi un pas important în schimbarea, ei a mai încercat odată.

  -Alexandru… aş vrea să-ţi spun ceva.

  -Te ascult Samira. Spune orice simţi nevoia să spui!

  Sufletul ei se contorsiona, mintea se împotrivea cu desăvârşire, simţea cum fierbe în ea cuvântul  “iartă-mă”, cum se zbate să fie eliberat şi nu putea… nu putea să rostească. După un zbucium interior care simţea că o sufocă a zis aproape sugrumată :

  -Alexandru, iartă-mă!

Va urma

2 comentarii

Mariana Ungureanu

cat de greu sa ti ceri iertare si ce usor sa ranesti !!!

asa este…

Lasă un răspuns