Întâlnirea cu mine – 36

 

  În timp ce se ruga, Samira a avut un vis. A visat că a fost luată ca de un vârtej, că a trecut printr-un tunel şi a ajuns într-o insulă care părea de pe o altă planetă. În mijlocul insulei se afla o femeie care îi semăna perfect. Era ea înainte de a se îngrăşa. A tresărit şi s-a dat doi paşi mai în spate.

  -Tu eşti eu? a întrebat buimacă.

  -Da Samira, poţi să spui şi aşa, că eu sunt tu.

  Samira a început să tremure. Privind în jur s-a speriat și mai rău. Insula era plină de un fel de munţi de energie negri, gri, bleumarin, iar printre ei un munte mic alb lângă care era o fâşie verde.

  -Ce înseamnă asta? a întrebat Samira speriată.

  -Acesta este interiorul tău. Munţii închişi la culoare sunt gândurile şi faptele tale rele, muntele acela alb reprezintă gândurile şi faptele tale bune, iar fâşia aceea verde, care vezi că s-a închis la culoare, este speranţa ta, i-a răspuns cealaltă Samira.

  -Dar munţii aceea închişi la culoare sunt imenşi, a spus tânăra speriată.

  -Pentru că ţi-am spus, acesta este interiorul tău!

  -Adică m-ai chemat să mă întâlnesc cu mine?

  -Exact. Apropie-te, atinge fiecare munte şi ai să înţelegi că nu te iubeşti, că nu iubeşti pe nimeni, că eşti o egoistă fără măsură, că eşti răzbunătoare şi toate acestea s-au întâmplat pentru că ai căutat salvarea în întuneric.

Va urma

Lasă un răspuns