Întâlnirea cu mine – 34

Tânărul o privea cu milă. Samira era bulversată de tot. Încerca sa adoarmă, dar parcă îi lipsea ceva. Inconștient aștepta apariția duhului pe care îl considera singurul ei prieten. Duhul însă nu a mai venit. Nu mai era nevoie. O acaparase la nivel de minte şi de suflet.                                  

  Lui Alexandru i se strânsese inima. O vedea cât suferea şi o simţea cât de nelinistită era.

  -Samira ai nevoie de ceva?

  -Nu. N-am nevoie… şi mai taci odată!

Tânărul şi-a dat seama că era într-o stare foarte proastă. În linişte a continuat să o maseze pe picioare.

”Cum să o ajut pe această biată fiinţă? Și dacă aş vrea, nu am cum. Doar Dumnezeu poate să mai schimbe ceva în sufletul ei” gândea întristat.

Între timp Samira a adormit. Până şi în somn se crispa, tresărea, se întorcea când pe o parte, când pe alta.

Lui Alexandru i-a trecut prin minte sa o închine în speranţa că semnul crucii o să o mai liniștească puţin. S-a ridicat de pe pat şi i-a făcut semnul crucii neatingând-o. Samira a sărit ca arsă.

  -Ce ai făcut mă? Să nu mai faci asta niciodată!

  Alexandru s-a speriat şi s-a dat un pas în spate. A înțeles că sufletul Samirei era stăpânit de duhuri necurate.

Fata sa aşezat din nou pe pat mai neliniştită decât era.

Va urma

Lasă un răspuns