Întâlnirea cu mine – 33

 

După masă Samira a zis că-i este somn. Bărbatul a condus-o în dormitor clătinându-se din cauza greutății femeii care se sprijinea de el. După ce a dus-o în dormitor, Alexandru a vrut să plece apoi  s-a răzgândit şi s-a aşezat la picioarele ei.

-Tu nu pleci? l-a întrebat buiguind.

-Nu plec Samira, rămân să te masez pe picioare până adormi.

Fata nu a mai spus nimic. A închis ochii. Ar fi vrut să doarmă dacă s-ar fi putut… de tot. Tânărul masându-i picioarele cărnoase se uita la ea şi simţea că i se sfâşâie sufletul. ,,Am crezut că eu sunt cel mai nefericit om de pe lume, am crezut că drama mea este cea mai adâncă, dar iată că am găsit un om mult mai nefericit decât mine. Tragismul vieţii ei depăşeşte cu mult drama vieţii mele. Trebuie să o ajut. Din nefericirea mea, trebuie să găsesc puterea să mai topesc din nefericirea acestei femei care, deşi pare mare, este atât de fragilă’’ şi-a zis în gând şi a oftat.

Va urma

 

Lasă un răspuns