Întâlnirea cu mine – 30

 

Fata l-a privit indiferentă. El a rămas ţinând-o de mână. Nu ştia ce să spună, nu ştia ce să facă, dar de un lucru era sigur. Femeia din faţa lui avea nevoie de ajutor, chiar dacă avea casă, chiar dacă era foarte bogată.

-Samira, a zis după un moment de tăcere, o să mai rămân cu tine o vreme, ai auzit?

Femeia  a aprobat din cap, dar nu a scos nici un cuvânt.

-Spune ceva Samira! Te rog!

-Dacă nici un om al străzii nu a vrut să se culce cu mine înseamnă că sunt cu adevărat hidoasă. Acum sunt și beată şi hidoasă, a spus oftând.

Alexandru a mângâiat-o pe frunte deasupra rănii, timp în care s-a gândit ce să-i spună să nu se simtă rănită.

-Samira, tu eşti o femeie frumoasă!

-Frumoasăăă? a întrebat urlând şi dându-i peste mână. Îţi baţi joc de mine? Dacă eram frumoasă cu siguranţă nu mă refuzai.

-Ascultă-mă te rog! a spus prinzându-o de mână. Tu chiar eşti o femeie frumoasă. Ceea ce se întâmplă cu tine acum, faptul că s-au adunat nişte kilograme în plus, se poate repara Samira, pe mine nu m-a deranjat şi nici nu mă deranjează dacă aş avea o relaţie intimă cu tine, dar sunt sigur că după aceea te vei urî şi mai mult.

Va urma

Lasă un răspuns