Întâlnirea cu mine – 29

 

-Bă, te mai întreb odată, te culci cu mine sau nu? Dacă nu, pleacă!

Bărbatul s-a ridicat şi-a încheiat nasturii de la cămaşă şi privindu-o cu o profundă milă, i-a spus că va pleca. Ajungând la uşă a mai privit-o o dată.

-Samira, sper să vină o zi în care să îţi doreşti să ai grijă de tine Samira!

Femeia s-a uitat la el cu indiferență. Alexandru a ieşit din curte şi a rămas totuşi la poartă. Ceva îl ţinea pe loc, dar nu ştia ce. Deodată a auzit un zgomot puternic şi s-a întors să vadă ce s-a întâmplat. Când a deschis poarta a văzut curtea plină de cioburi. Samira aruncase cu sticla de whisky, spărsese geamul şi împiedicându-se de piciorul de la masă căzuse fără posibilitatea de a se mai ridice. Alexandru speriat a intrat în casă strigând:

-Samira, Samira, ai păţit ceva? Eşti bine?

În cădere fata se lovise destul de serios la cap. Îşi făcuse o rană adâncă. Bărbatul a ridicat-o cu greu şi a aşezat-o pe fotoliu, i-a îngrijit cu atenţie rana, a splălat-o, a pansat-o, după care s-a aşezat lână ea şi i-a sărutat mâna.

-Samira, nu mai plec, măcar pentru un timp.

Va urma

Lasă un răspuns