Întâlnirea cu mine – 27

 

 -Mai adu-mi una, a zis Samira grăbită! Şi mai pune-mi nişte whisky în pahar.

A privit-o scurt pe fată şi a început să se îngrozească de comportamentul ei. Îl înspăimânta deja, iar privirea îi era din ce în ce mai tulbure. A luat totuşi o ciocolată la întâmplare şi a întrebat-o dacă o doreşte pe aceea. Samira i-a făcut semn că da. În drum spre ea a luat şi sticla cu whisky de pe masă şi i-a pus puțin în pahar.

-Domnişoară, pardon Samira aş vrea să plec totuşi..

-Unde mă? a întrebat agitată.

,,Chiar aşa? Unde să mă duc?’’ şi-a zis în gând.

-Te-am întrebat unde, a zis din nou pe un ton ridicat.

-Pe stradă. Unde?

Samira l-a privit cu un soi de ură. L-ar fi lăsat să plece, dar nu l-ar fi lăsat… Ameţită de tot de alcool i-a făcut semn să vină lângă ea. Bărbatul speriat s-a aşezat cu inima strânsă. Samira i-a dat paharul, i-a făcut semn să-l pună pe masă şi l-a chemat din nou lângă ea. S-a întors către el, şi luându-l prin surprindere, l-a sărutat. Bărbatul a închis ochii de spaimă, de uimire, nu ştia ce să facă, să o respingă sau să-i răspundă sărutului. Până să ia o hotărâre, Samira s-a desprins de lângă el şi ridicându-se cu greu, a început să-l descheie la cămaşă.

Va urma

Lasă un răspuns