Întâlnirea cu mine – 24

 

Samira învârtind paharul între palme îl vedea ca prin ceaţă pe Alexandru.

-Bă Sandule, povesteşte-mi şi mie despre tine! De unde vii, ce-ai făcut până acum, de-astea.

Tânărul a oftat, cuvintele Samirei le-a simţit ca pe un cuţit într-o rană foarte adâncă, dar era în casa ei şi trebuia să-i povestească.

-Domişoară..

-Samira mă, ti-am spus!

-Mă scuzaţi!

-Fără mă scuzaţi!

-Bine, Samira… am fost un copil orfan. Nu îmi cunosc părinţii. Am crescut la Casa de copii. Când aveam vreo 14 ani m-a căutat o mătuşă de ale mele din partea mamei, de la ea am aflat că mama m-a făcut cu un bărbat a cărei identitate nu o cunoştea.

-De ce?

-În perioada respectivă avusese relaţii intime cu mai mulţi bărbaţi. Pentru că nu avea intenţia să mă crească, nici nu a interesat-o să descopere cine este tatăl meu. Nu ştiu care a fost intenţia mătuşii mele, nu ştiu pentru ce a venit doar o singură dată, dar cert este că m-a răscolit mai rău decât eram. Am sperat din tot sufletul că mă va lua şi că voi avea o familie, dar nu a fost aşa. Atunci m-am simţit abandonat pentru a doua oară, iar abandonul acela a fost mai dureros decât primul. De la 18 ani sunt pe străzi, când am fost dat afară din Casa de copii, am încercat să mă angajez, dar cine ar fi avut încredere într-un tânăr care nu avea nici măcar o adresă sigură unde putea fi găsit?

Va urma

Lasă un răspuns