Întâlnirea cu mine – 23

 

Samira a aţipit din nou, dar nu pentru mult timp. O agitaţie interioară a trezit-o din somn, s-a ridicat cu greu şi a mers la bucătărie. Era ameţită încă de la alcoolul pe care îl consumase. Mergând la fereastră l-a zărit pe tânăr în leagănul din grădină. A deschis fereastra şi l-a strigat:

-Bă, ia vino!

Bărbatul spăşit a intrat în casă.

-Da, domnişoară.

-Cum ai zis că te cheamă?

-Alexandru.

-Du-te bă de aici, tu crezi că mă obosesc să zic Alexandru? Sandu, e suficient.

-Cum vreţi domnişoară, m-aţi întrebat cum mă cheamă şi v-am spus.

-Bă Sandule, pune-mi şi mie din sticla aia de whisky. Bărbatul a privit-o lung, a făcut doi paşi către masa unde era sticla, apoi s-a oprit.

-Domnişoară, vă faceţi rău. E dimineaţă, n-aţi vrea mai bine să mâncaţi ceva sau să beţi o cafea?

-Am zis whisky şi whisky îmi dai.

Bărbatul s-a conformat. A luat un pahar de la bucătărie, a turnat whisky şi i l-a dat.

-Poftiţi domnişoară!

-Ce mă tot domnişoareşti atât? Samira mă cheamă! Ai înţeles? Samira.

-Bine domnişoara Samira.

-Fără domnişoară am zis.

-Am înţeles, a şoptit şi s-a sprijinit de perete.

Samira a gustat din paharul cu whisky şi i-a apărut în minte un gând. Să-l umilească pe bărbatul din faţa ei, să-l trateze ca pe o slugă… S-a aşezat pe canapea, şi-a întins picioarele şi i-a zis bărbatului să o maseze pe picioare.

Tânărul aşezându-se la picioarele ei, timid a început să o maseze din vârful degetelor până la genunchi. În timp ce o masa, degetele i se afundau în grăsimea de pe picioare. A privit-o scurt cum bea cu indiferenţă din paharul cu whisky şi i s-a făcut milă de ea. Cât de fericită ar fi putut să fie şi cât de nefericită era.

Va urma

Lasă un răspuns