Întâlnirea cu mine -2

Luând prăjitură după prăjitură cutia s-a golit. O furie stranie i s-a stârnit în suflet. A luat cutia şi a aruncat-o cu brutalitate. Ar fi vrut să fugă, să fugă de ea într-un loc unde să se împrăștie ca cenuşa răvăşită de vânt. Minutele treceau, zorii zilei şi-au făcut simţită prezenţa. Samira a oftat şi a intrat în casă. Se făcea lumină… venea ziua. Oamenii începeau să circule… oamenii… care pentru ea deveniseră de mult o ameninţare. A încuiat uşa ca şi cum s-ar fi ascuns de un pericol. Mai trecuse o noapte, mai venea o zi, o zi în care ea nu ştia ce să facă cu ea şi pentru ea.

Ar fi vrut să meargă să-şi facă un duş dar s-a întors. S-a gândid totuși să amâne momentul cât se putea de mult. Întâlnirea cu oglinda şi cu ea în intimitate o speria. I se părea că este dizgraţioasă. I se părea că ea  pentru ea era o povară greu de dus… Grea la propriu şi la figurat. Se simţea ca într-o fundătură. Pentru a merge înainte nu mai avea unde, pentru a se întoarce, era prea târziu. S-a abandonat într-un fotoliu cu gândul să aştepte. Atât îi mai rămăsese… să aştepte… să treacă timpul.

La primele ore ale dimineţii, răpusă de oboseală, a adormit.

-George ia şi o pâine ! a trezit-o glasul unei vecine care îşi striga soţul. S-a ridicat şi a privit pe fereastră.

-Un el, o ea, ei, mai mulţi strigându-se unii pe alţii… doar eu singură atât de singură încât nu mă pot striga nici măcar pe mine, a şoptit şi cu un gest nervos şi-a dat părul de pe frunte. S-a întors şi s-a aşezat pe fotoliu. Nu mai avea nici o ţintă nici un scop şi totuşi a îndrăznit să meargă să-şi facă un duş cu ochii închişi… să nu se vadă. Şi-a luat halatul de baie şi fără să privească în oglindă a smuls peria şi cu spatele la oglindă s-a pieptănat. Totul i se părea straniu, întunecat, până şi lumina becului avea pentru ea nuanţe de gri. Încercând să se agaţe de ceva, a mers în cămară. Cămara era aproape goală, câteva conserve şi o pungă de mălai păreau rătăcite într-o încăpere şi aceea neagră.

”Să merg, să nu merg la piaţă?” se întreba în gând…poate că şi una şi alta pentru mine ar fi la fel, sau poate nu, dacă rămân în casă am şansa să evit privirile răutăcioase ale oamenilor. Dacă merg va trebui să am  curajul să înfrunt totul.

Lasă un răspuns