Întâlnirea cu mine – 18

A visat că era într-o cameră aurită, iar vocea spiritului care-şi făcuse apariţia câteva nopţi la rând i-a şoptit:

-Eşti bogată Samira, acum îţi permiţi orice.

S-a trezit, a privit sticla cu whisky de pe masă, a vrut să se ridice să mai pună un pahar, dar a aţipit din nou. După miezul nopţii, obosită şi bulversată s-a ridicat şi a ieşit să se plimbe fără nicio ţintă. Mergea clătinându-se, era pentru prima dată în viaţa ei când băuse peste măsură. Până la momentul acela nu a avut niciodată băuturi alcoolice în casă. Doar la petreceri, îndemnată de prieteni, mai gusta câte ceva.

Mergând aşa fără ţintă, într-o staţie de autobuz, a văzut ca prin ceaţă, doi tineri sărutându-se. Şi-a amintit, ca şi cum ar fi fost într-o viaţă anterioară, de prima ei relaţie intimă cu bărbatul pe care îl vedea partenerul ei pentru totdeauna. A trecut mai departe. Frânturi de amintiri îşi făceau loc în gândul ei. Era atât de ameţită încât nici măcar o amintire nu o putea duce până la capăt. La un moment dat s-a dezechilibrat, a încercat să se sprijine de peretele clădirii din stânga ei, dar nu a reuşit.

S-a prăbuşit, iar greutatea pe care o avea, a făcut să se audă un zgomot destul de puternic. Un tânăr cam de vârsta ei, om al străzii, care căuta într-un coş de gunoi, nu departe de locul în care a căzut a alergat spre ea să-i de o mână de ajutor.

-Domană, domnişoară aţi păţit ceva? Vă e rău?

Samira a deschis ochii maaari, trăgând parcă de pleoape pentru a vedea mai bine. L-a privit prin aburii beţiei şi a răspuns:

-Nu îmi e rău mă. Sunt beată! Beată moartă!

-Vreţi să vă ajut să mergeţi acasă?

-Da mă, că oricum nu mai nimeresc.

Tânărul a încercat să o ridice, dar i-a fost practic imposibil.

-Sprijiniţi-vă şi dumneavoastră de zidul acesta şi haideţi că vă ajut şi eu.

S-a ridicat cu mare greutate, ajutată de tânăr.

-Încotro o luăm? a întrebat băiatul..

-Înapoi şi a doua la stânga.

Tânărul a prins-o de mână, s-au întors şi au mers pe drumul indicat de ea. Samira mergea în zig-zag. Bărbatul abia făcea faţă mersului ei haotic. După un timp au ajuns la poartă.

Va urma

Lasă un răspuns