Întâlnirea cu mine – 17

 

-Samira, am primit nişte must de la ţară şi am venit să-ţi aduc şi ţie.

-Bine. Vin, a răspuns indiferentă.

Luând cheia din coşuleţul de pe pervaz a descuiat poarta, dar nu a deschis-o complet, a strecurat doar mâna pentru a lua sticla cu must. Vecina s-a arătat foarte mirată de atitudinea ei. După ce i-a dat sticla, Samira i-a închis poarta în nas fără să spună măcar mulţumesc.

-După ce că-i grasă, e şi nesimţită! Mai avea puţin şi îmi prindea mâna în poartă, a şoptit femeia îndreptându-se spre casă.

Samira imediat ce a închis poarta a şi început să bea. S-a aşezat în leagănul din grădină şi a băut până la ultima picătură. Un litru şi jumătate de must. Aruncând sticla i-a venit o idee ,,ce-ar fi să mă apuc de băutură? Doar aşa uit cine sunt şi cum sunt’’, şi-a zis în gând. A luat bani şi a mers la magazinul din colţul străzii de unde a cumpărat o sticlă de whisky.

S-a întors acasă, a desfăcut sticla, şi-a pus whisky într-un pahar şi așezându-se pe fotoliu a început să bea. La prima înghiţitură a făcut o grimasă. Nu era obişnuită cu alcoolul, nu-i plăcea şi cu toate astea s-a încăpăţânat să bea. Înghiţitură după înghiţitură a golit şi paharul cu whisky.

O stare de ameţeală cumplită, a pus stăpânire pe ea. Se învârtea casa, vedea dublu, avea o senzație pe care nu o mai experimentase până atunci. A lăsat capul pe spate, sprijinindu-se de spătarul fotoliului şi a închis ochii. Şi cu ochii închişi tot ameţea, se simţea ca într-un balansoar şi aşa cu paharul gol în mână, a adormit. La un moment dat a scăpat paharul şi s-a trezit brusc… tot ameţită şi tot văzând dublu. A încerat să împingă cu piciorul cioburile paharului mai încolo, dar nu le-a nimerit.

Văzând că nu nimereşte să împingă cioburile a pus din nou capul pe spătarul fotoliului şi a aţipit.

Va urma

Lasă un răspuns