Întâlnirea cu mine – 16

Toată ziua şi-a petrecut-o zâmbind, zâmbind nefiresc. Pe seară însă, a sunat telefonul, era un reprezentant de la azilul de bătrâni.

-Bună seara. Domnişoara Samira?

-Da, eu…

-V-am sunat să vă spunem că în urmă cu câteva minute bunica dumneavoastră a decedat. Am făcut tot posibilul să o salvăm, dar cel mai probabil din cauza unui şoc emoţional, trupul ei şi aşa slăbit, a cedat.

-A spus ceva înainte să moară? a întrebat rece

-Nu, de când a fost adusă nu a putut scoate niciun cuvânt. Privea doar a groază şi plângea încontinuu. A vrut să vorbească, dar nu a mai putut.

-Bine, atunci îngropaţi-o!

-Nu veniţi să o luaţi?

-Nu…

-Dar noi nu avem locuri de veci, putem eventual să o incinerăm.

-Incineraţi-o! V-am plătit trei luni în avans, aşa că faceţi ce vreţi cu ea, a spus şi a închis telefonul brusc. Aşa trebuie… în sfârşit, măcar unul dintre voi a plătit cum merita, a spus cu o răutate de nedescris, după care și-a luat o ciocolată din sertarul cu dulciuri.

În timp ce mânca din ciocolata, a deschis televizorul şi a început să butoneze. Nu era interesată de nicio emisiune, doar butona la întâmplare. La un moment dat a auzit soneria. S-a uitat pe fereastră şi a văzut că la poartă era o vecină. A deschis fereastra şi a întrebat-o ce vrea.

Va urma

1 comentariu

Mariana Ungureanu

nuante de negru si gri in sufletul ei!

Lasă un răspuns