Întâlnirea cu mine – 15

Cei de la azil i-au spus că vor veni chiar a doua zi  de dimineaţă şi vor întocmi şi actele necesare. Toată discuţia a avut loc sub ochii îngroziţi şi înlăcrimaţi ai bătrânei. După ce a închis telefonul, Samira a privit-o cu ură, dar şi cu satisfacţie.

-Ai timp în noaptea asta să-ţi iei adio de la casă. Mâine la prima oră voi veni să-ţi fac bagajul şi să-mi iau casa în primire.

Bătrâna nu a mai avut putere să spună nici un  cuvânt. Plângea, doar plângea. Samira a întors spatele şi a plecat. Era poate pentru prima dată mulțumită după atâţia ani. Într-o goană nebună a luat un taxi şi a plecat acasă. Imediat ce a ajuns, a descuiat poarta cu o bucurie nefirească. După ce a intrat în casă a întins actele de moştenire pe masă şi le privea cu un zâmbet sarcastic… Dar a venit și noaptea, timpul întâlnirii ei cu spiritul acela apărut pe neașteptate. După miezul nopţii şi-a făcut simțită prezența. Samira l-a perceput şi s-a bucurat într-un fel, ca de întâlnirea cu singurul ei prieten.

-Sunt bogată, i-a zis în gând.

-Ştiu, i-a transmis spiritul la mod subtil, eu am făcut asta.

Samira a încercat un dialog cu el.

– Tu? a întrebat în şoaptă.

– Da eu, i-a răspuns tot într-un fel de şoaptă pe care o percepea doar ea.

– Bine. Atunci trebuie să-ţi mulţumesc.

Privind în locul în care îl simţea şi încercând măcar în gând să-i dea o formă materială, a adormit. Imediat ce s-au ivit zorii zilei Samira a auzit o voce. Aceeaşi voce pe care o auzise şi cu o zi în urmă.

– Trezeşte-te! Trebuie să o duci pe babă la azil!

Samira a tresărit, dar nu s-a mai speriat, ştia că este el, spiritul. S-a pregătit şi a mers în grabă la bătrână. La câteva minute după ce au venit şi cei de la azil, au întocmit actele, i-au făcut bagajul bătrânei şi au preluat-o. Femeia a plecat plângând fără să mai spună vreun cuvânt. După ieșirea ei, Samira a verificat casa, a încuiat-o şi a plecat.

Lasă un răspuns