Întâlnirea cu mine – 12

Femeia a sunat din nou şi din nou, până i-a răspuns.

-Ce mai vrei? a întrebat-o tăios..

-Samira sunt vinovată pentru multe, iar acum la sfârşitul vieţii pentru că tu eşti tot ce mi-a mai rămas vreau măcar faţă de tine să-mi răscumpăr greşelile.

Fata a tăcut.

-Mă auzi Samira?

-Da, i-a răspuns din nou sec.

-Te rog să vii să ne vedem, dar nu mâine, astăzi, pentru că mâine s-ar putea să fie prea târziu. Dacă în fapte nu îmi pot răsumpăra greşelile făcute şi faţă de tine, să o fac măcar financiar.

Samira a tresărit. Economiile ei erau pe sfârşite, s-a gândit că dacă este vorba de bani merită să facă efortul de a se vedea cu femeia.

-Accepţi? a întreba-o gâtuită de emoţii.

-Da, a spus aproape indiferentă.

-Notează , te rog adresa, a zis după care i-a dictat adresa la care locuia. Ia un taxi şi vino, vino repede Samira!

Tânăra a notat adresa pe un colţ de hârtie şi cu aceiaşi indiferenţă i-a spus că vine. În următoarea secundă a închis telefonul. Pentru ea a ieşi din casă era o adevărată provocare. Aporoape toate hainele erau strâmte. De la o zi la alta se îngrăşa şi mai mult.

A desfăcut uşile dulapului şi căută cu disperare printre hainele existente. Într-un final a găsit ceva care să i se potrivească. S-a îmbrăcat, apoi a chemat un taxi.

În momentul în care s-a urcat în maşină, şi-a dat seama de greutatea ei. Era atât de ”mare” încât se lăsase maşina pe partea pe care s-a urcat. Șoferul a privit-o uimit în oglinda retrovizoare. Îi venea să intre în pământ… Și-a înghițit lacrimile și s-a făcut că nu observă. Ajunsă la adresa cu pricina şi apăsând soneria de la poartă a avut o tresărire.

”De unde ştiu eu că femeia respectivă este bunica?” și-a zis în gând. S-a dat doi paşi în spate, a vrut să plece, prea târziu însă. O tânără cam de vârsta ei ajunsese deja la poartă.

-Tu eşti Samira?

-Da, i-a răspuns cu vocea sugrumată.

-Vecina te aşteaptă.

Va urma

Lasă un răspuns