Foamea de vară

Ard dimineţi pe cer, cu stele treze
Lumina taie blând, în fiecare
Absenţa este o înfometare
Când jinduirea stă să explodeze.
Uităm deliberat iubiri clasate
Încremenite într-un cântec mut
Pe care-nfrigurată îl ascult
În vara mea, vii astăzi, de departe.

 

Am revăzut în tulburarea noastră
Căzând frumos, alături, lângă geam
Zăpadă-n focuri sacre şi eram
Actori de geniu, într-o piesă proastă.
Tăcerea e masivă în chitară
Şi pentru ea, acordul e-o absenţă 
Îl rog pe Dumnezeu, în penitenţă,
Să cânte viscolul, foamea de vară.
(august, 2015)

Clara Mărgineanu 

Zadarnicul ,,De ce?”

Lasă un răspuns