”Fericirea – splendoarea unui vid perfect”

Vă mulțumesc pt toate mesajele și pt toate urările. 

Cei care urmăriți blogul și pagina de fb, știți că am trecut printr-o perioadă foarte delicată cu multe lovituri sufletești. Mult mai multe decât am putut spune aici. Acum mi-e bine și mi-e liniște în suflet, dar oboseala fizică s-a acumulat. Așa că voi lua o pauză de o săptămână deocamdată. 

Vă doresc sărbători fericite în continuare și vă iau cu mine în poveștile frumoase pe care le trăiesc.

Până la următoarea postare vă las în compania lui Ionel Teodoreanu

”Dar la poarta casei tale veghează dragostea – şi mi-am tras paşii înapoi ca la ieşirea cu icoană din biserică…

Tăceau unul lângă altul, mână în mână, lipiţi, orbi, fără de gând, fără trecut şi fără viitor, fericirea fiind splendoarea unui vid perfect ca şi al cerului…

Suntem două libertăţi. Dragostea noastră nu e umilinţă, e o mândrie. Nu vreau să te copleşesc, să-ţi limitez viaţa numai la mine. N-aş avea nicio bucurie să am alături de mine un prizonier. Nu-ţi cer decât dragostea ta. Aceea e a mea si numai a mea. N-o împart cu nimeni. Aşa cum nici tu nu vei împărţi cu nimeni dragostea mea. Dar dincolo de dragoste eşti liber a trăi cum vrei…

Tu eşti zidul înflorit al captivităţii mele…

Dragostea arde, dar lipsa ei usucă…

Trebuie să iubeşti. În realitate ar trebui să spun: vei iubi… Eşti intact. Ai acumulat fără să dai. Vine şi ceasul dărniciei. Dar nu te închide, nu te ascunde…

Ştii să asculţi? Auzi vântul la fereastră? Auzi păsările care pleacă şi se întorc, ducând şi aducând primăvara? Ştii ce-i nostalgia? Priveşti uneori pe fereastră fără să vezi nimic? Sunt pe acolo şi într-acele, fără fiinţă, o apropiere şi o îndepărtare în preajma ta. Gândeşte-te la mine ca la o stea desprinsă din tine şi dusă în întunericul fără fund.

Cum să nu ştiu când îmi ascunzi ceva, când trăiesc numai în tine?”

Lorelei 

 

 

3 comentarii

Mari Ungureanu

Vacanta plăcută!

Odihna linistita. Sarbatori cu bucurie.

Țurcanu Aurelia

Superb.

Lasă un răspuns