Fereastra cu vedere la viață

Trezită din somn ca din boală,

mi se părea că mama mă ține în poală
Înflorise în cearcăn un crin, lumina mă trăgea de mână,
Dincolo de bisturiu și de chin
Vara, habar n-aveam, pe unde se duce
sânge înfometat de potir, un ochi nelumesc
Inima busolă și o singură mantră:
,,Vreau să trăiesc!”

 

Acum mă ridic și pășesc spre o fereastră
Cu vedere la viață, respir și miroase a mir
Tămâia și vinul intonează un cântec
Știu că e noapte, e poate luni spre vineri
Întreb țărâna răsucită în pântec
Nu e prea târziu să rămânăm tineri?

(Clara Mărgineanu, București, 22 august, 2018)

 

Să ne scrii din Rai!

Lasă un răspuns