Femeia cruce

Legea nescrisă mă interzice,

Totdeauna rană. Niciodată sfîrşit.

Prizăm fericiri, rafinăm plăsmuiri,

Femeia cruce spune că nu ai murit

Absenţa ei, cuţit. Cicatrice

Un acord de prohod la concert ne cheamă,

Vom fi acolo demni şi verticali,

Spoiţi artistic cu neputinţă,

Te îmbeţi hotărît cînd ţi-e teamă de teamă

 

Ating obiectele pe care le-ai atins,

Întreb, păcatul se poate trăi în două vieţi?

Sau în două divinităţi?

Ai în mîini cheia către pierzanie,  arde metalul ei

De femeie dogorîtă în vis,

 

Inima, hrană pentru vulturi înfometaţi,

Aţi iubit mult, deci veţi fi iertaţi…

 

M-ai urcat într-un tren cu destinaţia vară

Un viscol sfinţit înapoi mă aduce

Legea nescrisă mă interzice.

Totdeauna rană. Niciodată sfîrşit.

 

Dacă vrem să fim lumină sîntem cruce.

Clara Mărgineanu

 

Hristos a Înviat !

Cu gândul la tine, Clara!

 

Lasă un răspuns