Eu nu arunc ani din viață!

Urmează pauza, dar nu înainte de a răspunde la o întrebare.

După ce am postat din nou un fragment din lucrarea ”Mai mult decât o carte – Adevărul”, mai mulți prieteni m-au întrebat, de ce mai postez din această carte, dacă fostul meu duhovnic a făcut ce a făcut.

Am postat și voi mai posta fragmente din lucrarea respectivă, pt că eu nu arunc la gunoi ani din viață. A fost o perioadă grea din viața mea, dar foarte frumoasă, o perioadă în care am învățat foarte multe lucruri și în care mi-am găsit drumul, mi-am definit identitatea. Pt vremurile acelea, în care Arhiepiscopul Teodosie era Eroul meu, îi mulțumesc foarte mult și astăzi și îi voi mulțumi mereu.  

Nu știu de ce a ales să calce în picioare atâta dăruire, atâta sinceritate, atâta încredere… Nu știu de ce a ales să lovească mișelește un om care i-a pus sufletul la picioare, dar știu că, sfântul acela coborât din icoane, nu mai există. Eroul meu a murit și nu are măcar un mormânt unde să-i aprind o lumânare. În locul lui a rămas un om rece, nepăsător, mincinos, neasumat, nerecunoscător, etc.

Mi-e dor de Eroul meu, de răbdarea lui, de blândețea pe care o avea sau pe care o mima, mi-e foarte dor, dar el… nu mai e…

Lucrarea ”Mai mult decât o carte – Adevărul”, rămâne… o mărturie a vremurilor acelora… Tot ce am scris acolo a fost adevărat sau cel puțin așa am perceput eu lucrurile atunci… Mai sunt 10 exemplare din cartea mea de suflet… Singurele care cuprind doar anii de început, în care găsisem printre muritori, un semn al nemuririi…

Dacă voi mai reedita lucrarea respectivă, voi mai adăuga câteva capitole în care se vor regăsi și nefericitele întâmplări petrecute după apariția cărții. De ce? Pt că eu nu vreau să fiu o mincinoasă, nici în fața lui Dumnezeu, nici în fața voastră.

Până la ruptura definitvă dintre mine și duhovnicul meu, am făcut tot ce mi-a stat în putere să păstrez legătura cu omul care m-a apropiat de Dumnezeu. Am trecut multe cu vederea, am iertat, mi-am cerut iertare, am suferit, am plâns, am așteptat, m-am umilit… de ce? Pt că, de foarte mult timp, am învățat să fac lucrurile în așa fel încât să nu regret nimic. Am învățat să nu închid o ușă și apoi să spun: ar mai fi trebuit să fac asta… și n-am făcut.

Până la următoarea postare, vă îmbrățișez cu multă căldură și vă spun că, o viață trăită fără regrete, este o viață petrecută pe un câmp cu flori…   

În spatele gravelor acuzații se afla duhovnicul meu – IPS Teodosie

IPS Bartolomeu îmi scria…

IPS Teodosie – un actor grabit

1 comentariu

Mari Ungureanu

Ce intelepciune!!!!

Lasă un răspuns