Ziua mea de naștere

Ziua mea de naștere

A fost cândva o noapte de 15 octombrie 1969, când m-am grăbit să vin pe lume. Nu știu dacă lumea avea nevoie de mine sau eu aveam nevoie de lume. Nu știu dacă voiam să evadez din pântecele mamei pentru a o cunoaște mai repede sau mama era nerăbdătoare să mă cunoască. Cert este că m-am grăbit riscând, din punct de vedere medical, să nu supraviețuiesc, dar Dumnezeu avea alte planuri cu mine, altele decât spunea știința.

Am avut o copilărie fericită, am crescut într-o familie cu principii morale, dar când lumea mi s-a prezentat, m-am simțit străină de tot ce-mi oferea. Nu mă regăseam în nimic, mă speriau toate câte erau în jurul meu. Timiditatea excesivă pe care o aveam, mă făcea să fug, să mă ascund, să-mi fie greu, foarte greu în mijlocul lumii. Încercam să mă apăr devenind uneori agresivă, alteori arogantă sau respingătoare…

Călătorind prin hățișurile lumii am căzut, m-am rănit sau alții m-au dărâmat și m-au rănit… rău… prea rău. Atunci când eram jos, jos de tot, când mi-era greu până să și ridic privirea spre cer, sufletul meu striga cu disperare către Dumnezeu. Și El întotdeauna mi-a răspuns, El a avut întotdeauna timp pt mine, El nu m-a uitat niciodată…

Astăzi, după zeci de ani în care am primit tot felul de lovituri, mai ales de la oameni care au însemnat ceva pt mine, astăzi sunt un om împlinit și fericit. Din cele mai cumplite experiențe, am învățat cele mai prețioase lecții. Din drumul plin de mărăcini pe care am umblat, astăzi trăiesc într-o grădină cu cele mai frumoase flori; astăzi merg pe drumuri presărate cu flori; astăzi lumea mea este o lume de poveste.

50 de ani… când spun această vârstă parcă vorbesc despre altcineva, pt că eu nu mă regăsesc în numărul acestor ani… nu simt deloc această vârstă… Sunt pregătită pentru noi experiențe, pt călătorii, pt o iubire de poveste… care există deja…

Și da… din nou 15 octombrie – ziua mea de naștere. La mulți ani, mie!

Ar fi multe de spus, dar… în această seară… atât…

Am o imensă rugăminte la voi, cei care aveți de gând să mă felicitați: nu-mi mai scrieți mesaje pe chat, pt că e foarte obositor pt mine, lăsați un comentariu pe Fb sau pe blog, dacă puteți, dacă nu aveți vreo constrângere, dacă nu puteți, decât să-mi scrieți pe chat, unde nu voi răspunde, mai bine nu mai spuneți nimic.

Mulțumesc pt înțelegere!

Aici – despre structura mea de învingătoare

Tac, dar și tăcerea poate fi…

Postat de Mihaela Ion in Ganduri, 4 comentarii