viata

Viaţa…

”Reprimarea este să trăieşti o viaţă pe care nu trebuia s-o trăieşti, să faci lucruri pe care n-ai vrut niciodată să le faci, să fii ceea ce nu eşti. Reprimarea este autodistrugere. Este sinucidere, lentă, desigur, dar foarte sigură, este o otrăvire gradată.

Viaţa începe unde se termină frica.

Fii ceea ce ești, fără să-ți pese deloc de lume.” – Osho

Postat de Mihaela Ion in Citate, 0 comentarii

Întâlnirea cu mine – 11

Samira a rămas în pat şi a încercat să aţipească. Şi-a adus aminte de tatăl ei care o părăsise când avea doar trei anişori, de mama ei care imediat şi-a refăcut viaţa, de ea copil care devenise în plus pentru mamă.

De tată nu a mai știut nimic. După divorţ a părăsit ţara şi nu a mai căutat-o niciodată. Avea mamă, avea tată şi totuşi nu avea pe nimeni. S-a ridicat din pat şi-a luat halatul de casă şi… deşi era foarte de dimineaţă a ieşit în curte.

Oraşul începuse să prindă viaţă. Mijloacele de transport în comun îşi începuseră programul. Pe unii dintre vecini îi auzea cum plecau la locurile de muncă… Dintr-odată un sentiment de ură profundă şi-a făcut loc în sufletul ei. Începuse să urască din ce în ce mai mult oamenii şi din ce în ce mai mult viaţa.

S-a plimbat prin curte ca un condamnat scos la aer. Pierduse deja noţiunea timpului. La un moment dat a auzit că sună telefonul… telefonul care nu mai sunase de mult timp. A intrat în casă cât a putut de repede şi s-a uitat să vadă cine a apelat-o. Era un număr necunoscut. Nu a răspuns pentru că totul, dar absolut totul, i se părea fără sens. Telefonul a sunat din nou şi din nou.  Nu a răspuns. După cinci – şase apeluri s-a gândit să răspundă totuşi. La capătul celălalt al firului, o voce stinsă de femeie a întrebat sacadat:

– Sa-mi-ra tu eşti?

Samirei nu i s-a părut cunoscută vocea. A căutat în amintirile ei şi nu a găsit nicio voce asemănătoare. Femeia a întrebat din nou:

– Tu eşti Samira?

-Da, a răspuns sec…

– Eu sunt bunica ta, din partea tatălui, poate nu mă vei accepta pentru că nu te-a căutat o viaţă, dar totuşi insist să mă asculţi.

Samira i-a închis cu o furie de nedescris

Va urma

Postat de Mihaela Ion in Întâlnirea cu mine - carte, 2 comentarii

Renascut din iubire – 154

-Nicolas, nu mai pot. Uite ce sms am primit de la nemernicul ăla de copil. Zice că trebuie să o atragă pe Ella de parte lui să mă poată distruge în voie.

Mărturisirea lui Valentin i-a picat ca o mănuşă lui Nicolas.

-Unchiule, dacă individul ăsta nu vă lasă în pace, eu zic să-l chemaţi odată sus la balconul de la bibliotecă, vin pe acolo şi îl împing de la balcon, chipurile din greşeală.

Bărbatul neştiind că Nicolas a vorbit cu Ella şi că acela era doar un test să vadă dacă unchiul lui e în stare de aşa ceva, s-a luminat la faţă.

-Mi-ai face un bine Nicolas, dar dacă nu moare?

Nicolas s-a sprijinit de perete. Cuvintele Ellei aveau să se confirme.

-Încercăm, a bâiguit.

-Nu Nicolas, e prea riscant, dacă scapă şi spune tot, mai bine nu. Poate să ne gândim la o altă variantă. Fă-mi un masaj pe picioare, mă dor toţi muşchii…

Nicolas a început să-l maseze pe picioare deşi tremura din toate încheieturile. „Doamne… unchiul meu e un criminal, criminal… Acum înţeleg de ce nu-i pasă deloc de mine… Atât timp cât e în stare să omoare un om, de ce i-ar păsa de un altul?” gândea tremurând din ce în ce mai tare. Valentin a sesizat că-i tremură mâinile şi a întrebat de ce. Nicolas i-a spus că din cauza oboselii. După un timp tânărul s-a retras. Cum a ajuns în cameră a sunat-o pe Ella şi i-a povestit tot.

-Vezi Nicolas? Avem în viaţa noastră un criminal… Hai să încercăm să ne liniştim că mi-e teamă că o luăm razna și noi. Odihneşte-te! Voi încerca şi eu.

-Noapte bună Ella, a zis tulburat peste fire.       

Foto – internet

Va urma

 

Postat de Mihaela Ion in Carte in lucru, 2 comentarii

Viata

 

Iubesc…

Scriu…

Citesc…

Muncesc…

Zâmbesc…

Trăiesc… <3

Postat de Mihaela Ion in Ganduri, 3 comentarii