unică

Renascut din iubire – 83

La mansarda unde încă domnea mirosul de pizza, se făcuse şi ceaiul de fructe de pădure.

-Ella, am doar o ceaşcă spre ruşinea mea, a spus Nicolas zâmbind.

Da… zâmbind… după foarte multă vreme. Un zâmbet pe care poate nu-l mai avusese din copilărie.

-Nu-i nimic, bem amândoi dintr-o ceaşcă, a zis şi Ella tot zâmbind.

-Aaa stai, cred că mai am un pahar de unică folosinţă. Beau eu din pahar şi tu din ceaşcă.

-Dacă nu aveai nu era o problemă.

-Uite că totuşi am, a spus Nicolas luând paharul dintr-un sertar.

A pus ceai mai întâi în ceaşcă şi i-a dat-o Ellei, apoi a pus în pahar şi a vrut să se aşeze pe scaunul de la birou.

-Vino aici Nicolas, chiar dacă nu mai e pizza între noi, punem ibricul, a zis Ella zâmbind din nou.

Au vorbit diverse, au zâmbit, au băut ceaiul şi timpul a trecut.

-Nicolas, ştii cât a trecut de când suntem împreună? Aproape 3 ore.

Tânărul a tresărit. Şi-a amintit că unchiul său îi spusese să stea maxim 20 de minute.

-S-a întâmplat ceva?

-Nuu, mă miram doar. A trecut timpul foarte repede. Eşti o companie plăcută Ella.

-Şi tu Nicolas.

În tabăra cealaltă şoferului i-a venit o idee.

-Mergi cu mine să-mi cumpăr nişte pantofi? Pe banii tăi bineînţeles. Apoi plec la ţară cu ai mei.

Când a auzit că pleacă, Valentin i-ar fi cumpărat tot magazinul şi o fabrică dacă era nevoie numai să plece, pentru că fierbea de nervi.

Au ieşit la cumpărături şi Ella tot la Nicolas era.

„Când mă întorc sper să-i găsesc împreună, să-i iau prin surprindere, să vad ce fac, să…” gândea Valentin.

După ce au plecat, fata i-a spus lui Nicolas că deşi ar mai sta, e târziu şi că o să se retragă. Tânărul parcă nu ar fi vrut să o mai lase să plece, dar… nu avea de ales.

-Nicolas mulţumesc pentru tot.

-Eu mulţumesc Ella. Totul a fost foarte liniştitor. Te conduc.

La poartă s-au despărţit nu înainte de a-şi lua la revedere.

-Ella chem un taxi? Am şi uitat să te întreb. Nu Nicolas. Mulţumesc. Merg pe jos, e foarte aproape staţia de taxi.

Fata a plecat. Nicolas a rămas privind în urma ei. „Ella parcă eşti venită din cer. Eşti om şi parcă totuşi nu eşti. Mi-ai adus atâta linişte… linişte pe care o aşteptam demult, dar din păcate… ai plecat…” şi-a zis în gând şi a urcat la mansardă.

-Mie chiar mi-e greu că ai plecat Ella… eu chiar îţi caut umbra… Să profit de momentul acesta… de magia clipelor petrecute împreună şi să mă odihnesc, şi-a şoptit şi s-a aşezat pe pat. În câteva minute a adormit cu gândul la ea.

Va urma

Foto – internet

Postat de Mihaela Ion in Carte in lucru, 2 comentarii

Ziua de azi – un dar de la Dumnezeu

O dimineaţa friguroasa, poate anunţa o zi frumoasă. Dacă ne trezim cu zâmbetul pe buze, vom avea parte de o zi minunată.

Şi ziua de azi e un dar de la Dumnezeu.  Să mulţumim şi să ne bucurăm!

Bună dimineaţa prieteni!

Foto – internet

Postat de Mihaela Ion in Dimineţi pentru zile frumoase, 5 comentarii