Teodosie

Teodosie

ține-ți proștii acasă!

Pt că sunt un om rațional și corect, nu vreau să pun pe seama ta și lucruri pe care, poate, nu le faci. Iau în calcul și varianta că, s-ar putea să nu-l cunoști pe individul care a scris comentariul de mai jos, dar poți să-ți delegi o slugă să ia legătura cu el și să-i spună să tacă. Nu e pt prima dată când îți ia apărarea și mă acuză, ba, mai mult, văd că acum mă și amenință. Fă-l să înțeleagă faptul că îți face mai mult rău decât bine.

În schimb… dacă hoața mai ridică râtul, te sfâșii! Înțelegi! Că pe aia tu o pui. Ai demonstrat asta. În rest, pt că e doar rest… poate să te laude, să te canonizeze, să te ia acasă… NU MĂ DERANJEAZĂ. Ba dimpotrivă, mă bucur când văd că e una mai proastă decât mine. Dacă nu ar fi apărut hoața, aș fi intrat în depresie. Aș fi crezut că sunt proasta lumii, care s-a lăsat înșelată de un diavol atâția ani. Măcar eu n-am avut dovezi că ești un infect, n-am știu că dai lumea în judecată în timp ce grohăi ”iertați și uitați…”, n-am știut multe… 

Au dreptul să vorbească despre mine și despre atitudinea mea DOAR cei care știu cât am suferit din cauza unui diavol ca tine, darrr… încet, încet, Dumnezeu te va pune la punct.

Până atunci… nu mă provoca! Nu uita că NU MAI AM MILĂ DE TINE… DELOC!

În legătură cu blestemul, tu ești blestemat în fiecare secundă, nu doar de oamenii pe care i-ai nenorocit, ci și de faptele tale. Individul se numește… după cum vezi. Potolește-l!

Costel Macarie Atentie sa nu cadeti poate aveti nevoie sa va ridice cel care-l ocarati in fiecare zi blestemul de Arhereu este foarte rau ????

Pomelnice pe email și banii în cont.

Arhiereul minciunii

Nu-mi mai țineți predici!

Postat de Mihaela Ion in IPS Teodosie - relatări, 0 comentarii

Teodosie

rău ai ajuns, mă… rău de tot. Să te plângi ca o muiere la o hoață stricată? Și măcar nu spui adevărul. Înaltpreasfințita hoață vorbește despre voi în toate articolele. Cine vorbea despre obsesie, când ea a luat, la propriu, notițe de pe blogul meu. Mi-a trimis cineva link-ul și-am leșinat de răs. Vorba cuiva: cea mai mare pedeapsă a individei e că ea crede ce scrie.

Tu îți dai seama ce faci? Îți dai seama ce-ți face? Nu. Dar îți spun că… e grav de tot. O să-ți explic, dar nu acum pt că nu am chef de un mizerabil ca tine. 

Până o să am ”chef” de tine, mai spovedește-te puțin la Înaltpreasfințita hoață, că văd că s-au inversat rolurile… AMĂRÂTULE.

Cine pe cine a sunat, mă, anul trecut? Tu pe mine sau eu pe tine? Păi, nu era bine să te înregistrez și imediat ce închideam tel. să fac înregistrarea publică? Ține minte ce-ți spun! Pe proști îi minți, dar pe Dumnezeu… NU! Și vei plăti… cumplit vei plăti… mai mult decât plătești acum.

Eu credeam că ești mai deștept, dar ești prost făcut grămadă și grămada are și vârf :))). Cum să o pui, mă, pe aia să scrie lucruri pe care le știam doar eu și tu? Scoase din context, evident. Bă, cu cât vreți să păreți mai interesanți, cu atât vă afundați mai mult. 

Hai, succes la spovedit! Poate îi spui și cum te rugai tu de mine, într-o anumită împrejurare, citez: ”vă rog, vă implor, nu v-a rugat nimeni niciodată așa cum vă rog eu!” Dar asta nu-i spui, căci, deh, eu sunt obsedata. 

Chiar așa, când îți întinzi barba cu placa și te uiți în oglindă, nu ți-e rușine de tine?

Și-ar vinde și sufletul…

Hoața acuză…

Postat de Mihaela Ion in IPS Teodosie - relatări, 1 comentariu

Auzi, bă, Teodosie?

Tu ai impresia că eu sunt vreo proastă? Gata. Nu mai meriți nici un fel de respect. O pui pe hoața aia să mă amenințe subtil că mă dai în judecată? Și vai… ce deșteaptă… dă articole din lege? Hai, mă Porcule, dă-mă! Ce aș fi prima? Fă tu primul pas! Ierarhul ”iertați și uitați…” Dacă spun că ești Iuda e prea puțin. Până și diavol, e prea puțin. Chiar așa, mă. Nu ți-a fost rușine să te duci cu barba până la brâu să dai în judecată niște oameni? Nu ți-a fost, pt că ești nesimțit. 

Gata cu domnia ta. Gata cu ”Eroul meu!”. Ești un mizerabil. Îți vorbesc pe limba ta. Pot și asta. Ia spune, mă, ACUM, PUBLIC, cu ce te-am șantajat? Sau pe cine am șantajat? Nu ți-e rușine porc bătrân ce ești? Dacă până acum ți-am lăsat o portiță, pt tine, pt sufletul tău, acum S-A TERMINAT. Nu vreau să te mai văd niciodată. Nici în viața aceasta, nici în cea viitoare. Și dacă vreodată, îngrozit de o situație care te-ar putea trezi, ai vrea să-mi spui adevărul și să-ți ceri iertare: NU MAI ACCEPT!

Ca să vedeți și voi cum mă provoacă infectul ăsta bătrân, prin mizerabila aia care se crede mare deșteaptă. 

Semeni vânt, culegi furtună!  Nu uita!

Arhiereul minciunii

Hoața acuză…

M-a sunat Arhiepiscopul Tomisului

În spatele gravelor acuzații se afla duhovnicul meu – IPS Teodosie

Postat de Mihaela Ion in IPS Teodosie - relatări, 0 comentarii

Sufletul meu tânjea după Dumnezeu

În drum spre casă mi-am amintit de străbunica, de credința ei pe care a vrut să mi-o împărtășească și mie, dar regimul comunist m-a obligat să stau departe de Dumnezeu.

Mi-am amintit că atunci când s-a născut sora mea, era iarnă, era decembrie și era frig… Străbunica era cu mine… Eu, o fetiță de 4 anișori priveam pe fereastră. O așteptam pe mama să mi-l aducă pe „bebe”. La un moment dat, L-am văzut pe Dumnezeu pe cer. Era îmbrăcat într-o mantie albastră, așezat pe un jilț de aur, cu picioarele pe nori, iar 6 îngeri îi puneau 3 coroane… În inima mea de copil se născuse o bucurie imensă. Atunci am strigat:

-Mamaie, mamaie, uite-L pe Doamne, Doamne!

-Unde mamaie? m-a întrebat.

-Uite acolo, i-am spus arătându-i cu degețelul spre cer.

-Nu văd nimic. Unde măi mamaie?

M-am întors, am prins-o de mână și când am vrut să-i arăt exact locul, nu L-am mai văzut nici eu.

-A plecat, i-am zis întristată.

-Bucură-te că L-ai văzut, mamaie!

La botezul surorii mele, nu mică mi-a fost mirarea să văd că bunicii din partea tatălui, au adus o icoană în care era exact imaginea pe care o văzusem pe cer.

Mi-au dat lacrimile. Începusem să-mi dau seama cât de mult mă îndepărtasem de Dumnezeu. Puritatea copilăriei rămăsese undeva departe, atât de departe încât abia o mai zăream în amintirile mele. Deși în școală primeam tot felul de amenințări de la „îți scad nota la purtare” până la „te las repetentă dacă aud că te-ai dus la biserică”, sufletul meu tânjea după Dumnezeu. Fiind copil nu am avut curajul să înfrunt pe nimeni. M-am conformat atât de mult încât mi-era teamă să mă închin în momentul în care treceam pe lângă biserică. Și treceam în fiecare zi, pentru că biserica era și este la 3 case de locuința noastră.

M-am gândit că Dumnezeu voia să-mi recupereze sufletul și îmi trimisese un om al Său. De ce tocmai pe Preasfințitul Teodosie? Pentru că Dumnezeu știa din ce aluat m-a făcut, știa ce acumulasem și eu pe parcurs. Mi l-a trimis pe Preasfințitul Teodosie, acum Înaltpreasfințitul, pentru că era nevoie de un om pe cât de puternic, pe atât de răbdător. Era nevoie de un om care să facă față încăpățânării mele și care să găsească drumul către sufletul meu…

Fragment din

Postat de Mihaela Ion in IPS Teodosie - relatări, 1 comentariu