Raiul

La poarta iadului

In urma cu un an scriam pe fb: 

Sa va spun o intamplare stranie.

In seara asta am vrut sa merg la biserica. In momentul in care am iesit din casa, mirosea ingrozitor a fum . Am avut impresia ca fumul vine din spatele casei. M-am uitat sa vad daca arde ceva, nu ardea nimic, in schimb totul era acoperit de un fum gros si inecacios.
Am iesit la poarta sa vad daca nu cumva arde pe la vecini. Toata strada era acoperita de fum. Toate casele pareau in fum, parca din toate iesea fum. Pe partea cealalta a strazii erau niste luminite, pareau a fi masini parcate, una dupa alta, cu farurile aprinse.
Pe strada era un singur barbat in fata portii unui vecin, 
altul decat proprietarul curtii.

 Statea langa o masina. L-am intrebat de unde vine fumul.
-De-acolo, a zis si mi-a aratat curtea vecinei de peste drum.
-Cum de-acolo, ca toate casele sunt in fum? Si daca ati vazut ca iese de-acolo de ce n-ati sunat la pompieri, am spus si am intrat in curte, apoi am fugit in casa. Nu mai puteam sa respir. Am sunat un prieten si i-am zis sa vina cu masina sa ma ia ca a luat foc undeva si ca nu mai pot iesi de pe strada, iar in curand nu voi mai putea sa respir nici in casa.
El a zis ca vine, iar eu cu telefonul in mana am iesit din casa sa vad daca pot localiza totusi sursa fumului si apoi sa sun la politie.
Cand am iesit din casa (asta in decurs de mai putin de 3 minute), nici urma de fum. Aer curat. Am iesit la poarta. Barbatul nu mai era si nici masinile de la care credeam eu ca vin luminitele. L-am sunat pe cel pe care il rugasem sa vina, sa-i spun ca nu mai e nevoie pt ca a disparut fumul. El foarte mirat, a zis ca vine totusi.
In capatul strazii e o shaormerie. Angajatii de-acolo ma cunosc. Am intrebat daca ei au vazut si au simtit fumul acela gros. Mi-au zis ca nu. Cand a venit cel pe care il chemasem, mi-a spus ca intr-adevar haina mea miroase a fum.
Ciudat este ca nimeni nu a vazut si nu a simtit nimic si la fel de ciudat este ca barbatul cu care am vorbit, l-am lasat pe strada in conditiile in care nu se putea respira. Apoi odata cu fumul a disparut si el.

Urmatoarea zi am revenit cu detalii

Am fost o „fugă” pana în iad

Am promis ca revin cu mai multe detalii în legătură cu întâmplarea stranie de ieri. Cineva spunea ca aş fi fost într-o altă dimensiune şi când am intrat în casă am revenit aici.
Într-o altă dimensiune am fost sigur, dar am cam făcut naveta intre aici si dincolo.  Scriu în glumă despre un lucru foarte serios, nu de alta, dar e seară şi vreau să avem o noapte liniştită. Am ieşit de două ori in curte şi am nimerit în acelaşi fum.

Aveam câinele afara. Pt ca începuse să plouă, am vrut să-l iau în casă înainte să plec la biserică. Atunci a fost prima dată când am dat nas în nas cu fumul. După ce am luat câinele, am plecat cu intenţia să localizez sursa fumului, să sun la poliţie şi să plec la biserică. La poartă era şi mai şi, parcă nimerisem în iad. În momentul în care am deschis poarta am intrat într-o pâclă. Fumul era atât de gros de părea aproape material. Totul era numai fum, nu era un loc de unde venea fumul, ci era totul acoperit. M-am văzut în imposibilitatea de a ieşi de-acolo. Am trăit nu groaza morţii, ci groaza cercului închis.
Bărbatul acela cu care am vorbit, nu a întors nicio clipă privirea catre mine. Voiam să mă uit la el, iar el stătea nemişcat, îmi răspundea stând în profil. Părea resemnat. Eu vorbeam cu el ţinând mâna la gură, pt ca nu puteam să respir, iar el avea mâinile în buzunare. La poartă l-am găsit şi tot acolo l-am lăsat, privind în gol.
Era pustiu. Nimeni pe stradă, el şi luminiţele acelea. M-am simţit cumva în iad, pustiu, rece, fum, o singurătate absolută şi o indiferenta totală.  Barbatul acela parea ca se uraste si pe el.
Interesant este şi faptul că, deşi aveam telefonul la mine, a doua oară când am ieşit din casă, nu mi-a trecut prin cap să-l folosesc. A trebuit să intru în casă şi să-l sun pe cel pe care l-am rugat să vină să mă ia cu maşina.
După ce l-am sunat, am ieşit şi… fumul dispăruse. Era linişte, aer curat, totul clar… Primul gând a fost: Doamne cât de mult trebuie să-Ţi mulţumim pt aerul curat pe care îl respirăm!
Se pare că ieri chiar am făcut „o vizită” până la poarta iadului şi am venit de-acolo cu un „semn”,  să nu fiu chiar luată de nebună  – haina mea mirosea a fum. Sunt doi martori care au simţit asta: femeia de la lumânări (căci am ajuns într-un final la biserică) şi cel pe care l-am sunat. Să ne ferească Dumnezeu pe toţi, de fapt să ne ferim noi, pt că noi ne pregătim de-aici Raiul sau iadul.

 

Foto – internet

Postat de Mihaela Ion in Semne si minuni, 0 comentarii

Spre cer

Ridicaţi gândurile spre cer… si Raiul va cobori in inimile voastre!

Postat de Mihaela Ion in Aforisme, 0 comentarii