ntâlnirea cu mine – 42

Întâlnirea cu mine – 42

 

Din noapte mai rămăsese  putin. Samira era foarte neliniştită, iar sufletul ei se zbătea între întuneric şi lumină. Era conştientă că lupta pe care trebuia să o ducă urma să fie foarte grea. Faptul că Alexandru rămăsese lângă ea îi dădea o oarecare siguranţă. Într-un târziu, obosită de gânduri şi de stări, a adormit.

  Bărbatul răvăşit peste fire de zbuciumul Samirei abia spre dimineaţă a adormit puţin. În zorii zilei a făcut ordine prin casă, a strâns toate dulciurile de prin sertare şi a plecat la piaţă. De acolo a cumpărat foarte multe fructe şi legume. Când s-a întors,  Samira se trezise deja. Auzind uşa l-a strigat. Bărbatul a mers grăbit în dormitorul ei.

  -Da, Samira. M-ai chemat.

  -Ai fost la piaţă?

  -Da am fost. De astăzi va trebui să-ţi schimbi alimentaţia. Să ştii că am strâns toate dulciurile şi le-am pus într-o pungă .

  Samira a început să-şi frângă mâinile şi să înghită în sec.

  -Dacă vrei poţi să le mănânci tu, a zis luptându-se cu ea.

  -Nu Samira, nu voi mânca. Voi fi lângă tine şi te voi susţine inclusiv ţinând regimul care te va ajuta să slăbeşti.

  Fata a privit în pământ. Nu credea că va mai găsi vreodată pe cineva care să îi fie atât de devotat.

Va urma

Postat de Mihaela Ion in Întâlnirea cu mine - carte, 0 comentarii