iubire

Iubire

Postat de Mihaela Ion in Ganduri, 1 comentariu

Lucian Blaga

 

Cântec în doi

Şi vine toamna iar’
ca dup-un psalm aminul.
Doi suntem gata să gustăm
cu miere-amestecat veninul.

Doi suntem gata s-ajutăm
brinduşile ardorii
să înflorească iar’ în noi
şi-n toamna-aceasta de apoi.

Doi suntem, când cu umbra lor
ne împresoară-n lume norii.
Ce gânduri are soarele cu noi —
nu stim, dar suntem doi.

 

Iubire

Iubeşti – când ulciorul de-aramă
se umple pe rând, de la sine
aproape, de flori şi de toamnă,
de foc, de-anotimpul din vine.

Iubeşti – când suavă icoana
ce-ţi faci în durere prin veac
o ţii înrămată ca-n rana
străvechiului verde copac.

Iubeşti – când sub timpuri prin sumbre
vâltori, unde nu ajung sorii,
te-avânţi să culegi printre umbre
bălaiul surâs al comorii.

Iubeşti – când simţiri se deşteaptă
că-n lume doar inima este,
că-n drumuri la capăt te-aşteaptă
nu moartea, ci altă poveste.

Iubeşti – când întreaga făptură,
cu schimbul, odihnă, furtună
îţi este-n aceeaşi măsură
şi lavă pătrunsă de lună.

 

Postat de Mihaela Ion in Scriitori romani, 0 comentarii

Peste-ntuneric vine răsărit!

Mi-ai întregit fiinţa cu Iubire,
Ai mângâiat un suflet răvăşit,
Vieţii mele tu i-ai dat de ştire:
Peste-ntuneric vine răsărit!

La început mi-a fost teamă de tine,
Teamă ca nu cumva şi tu să fii,
Să fii… să crezi că tot ţi se cuvine
Şi să îi vezi pe oameni – jucării.

Dar nu ai fost ascuns după o mască,
Aşa cum mulţi se-ascund şi cred că pot
În răutatea lor să mai oprească
Şi vieţi şi suflete cu totul – tot.

Puţini ca tine oameni de Lumină
Mai sunt astăzi în lumea ce se vrea,
Plină de falsuri fără rădăcină
Venind de nicăieri, plecând aşaaa…

Mi-ai întregit fiinţa cu Iubire,
Ai mângâiat un suflet răvăşit,
Vieţii mele tu i-ai dat de ştire:
Peste-ntuneric vine răsărit!

M.I.

 

Postat de Mihaela Ion in Poezie, 1 comentariu

Legământ de iubire

Inima mea zălog ţi-am pus,
Mi-ai pus sufletul tău în mine,
Prin mări astrale tu m-ai dus,
Prin ceruri… valuri de rubine…

Călătoream cum numai noi
Ştiam – de mână ca prin vis,
Şi răspândeam Iubire – ploi,
Pe un nou pământ cândva promis.

Creşteau în noi aripi de Rai,
Aveam o altfel de simţire
Şi renăşteam dintr-un alt grai,
Din legământul de iubire.

Cuvânt ţi-am dat – inel de flori
Şi martor ne-a fost răsăritul,
Cu zările din patru zări,
Pe-o trena simplă: Infinitul.

M.I.

Postat de Mihaela Ion in Poezie, 2 comentarii