IPS Teodosie

IPS Teodosie – un actor grabit

Deși n-am dorit să mai aduc în atenția celor care urmăresc blogul și pagina de fb acest subiect, sunt obligată de împrejurări. V-am rugat, v-am implorat să ștergeți măcar adresa de pe pagina aceea jenantă de fb. Știu că sfătuitorii vă spun să nu faceți asta, pt că veți părea vinovat. Păi sunteți. Pe lângă faptul că pot dovedi, Dumnezeu știe foarte bine ce ați făcut. Oare asta nu contează pt dvs?

Vă mai rog încă o dată, public, ștergeți măcar adresa, dacă a dvs conștiință vă îndeamnă să lăsați o astfel de pagină de fb agresivă și nedreaptă la adresa unui om care v-a stat la picioare, la propriu și la figurat, mai bine de 20 de ani.

De când ați făcut adresa publică, ba îmi sunt aruncate petarde în curte noaptea, ba sună, nu știu cine, la poartă, ba mă trezesc loviturile din poartă. Martori îmi sunt și vecinii. Înțelegeți că-mi puneți viața în pericol! Dacă nu veți înțelege, mă văd obligată să fac ceva pt a mă proteja. 

Chiar dacă, după 20 de ani, am descoperit că sunteți sau ați devenit:

”Un actor grabit, care spune, replica si-apoi a plecat zambind, 
Un actor grabit, care-a si uitat, ce a rostit, pe scena, 
Un actor grabit, care pleaca, imediat ce piesa a luat sfarsit, 
Bucuros ca rolul a fost usor, alearga… spre alt decor” 

eu doresc să păstrez doar ceea ce a fost frumos!

Nu vreau să vă răspund la rău cu rău, chiar dacă dvs ați răspuns la bine cu rău.

În spatele gravelor acuzații se afla duhovnicul meu – IPS Teodosie

Blestemul arhiereilor – sfătuitorii

 

Postat de Mihaela Ion in IPS Teodosie - relatări, 0 comentarii

ÎPS Teodosie – incapabil de a vedea răul în om

Uneori sătulă de atâta răutate, mergeam la ÎPS Teodosie şi îi spuneam cât de răi sunt oamenii, cu exemple concrete.

-Nu-i adevărat. Oamenii sunt buni, diavolul e rău.

-Cum Înaltpreasfinţite oamenii sunt buni când tocmai v-am dat exemple? Cum diavolul e rău? Dar ce omul nu mai are raţiune? Când alege să facă rău de bunăvoie, tot bun e omul?

-Da, e bun, dar atunci e prea tulburat de diavol.

Nu ştiam ce să fac. Să râd sau să plâng? Eram cu totul dezarmată.

-Înaltpreasfinţite, să o luăm de la capăt.

-Indiferent de câte ori am lua-o de la capăt tot asta voi spune. Toţi oamenii sunt buni, dar sunt ispitiţi de diavol care e rău.

Vă vine să râdeţi. Nu? Şi mie. 🙂

ÎPS Teodosie este un copil mare, numai un copil nu poate vedea răutatea. Şi în cazul acesta am abandonat subiectul. Ce rost ar mai fi avut. Oamenii sunt buni, diavolul e rău. 🙂

Un exemplu recent. În urmă cu o lună a fost jefuit. Un bărbat de vreo 40 de ani, a întrat în anticameră şi i-a furat un engolpion. Hoţul a fost prins. Înaltul când l-a văzut i-a fost milă de el şi s-a oferit să-l ajute să se îndrepte. Cum altfel? Vorbim despre ÎPS Teodosie. Hoţul e bun, dar a fost ispitit de diavol. 🙂

Acesta e ÎPS Teodosie , incapabil de a vedea răul în om. Şi atunci mă întreb, vă întreb: Nu din ce „aluat” e plămădit sufletul Înaltpreasfinţiei sale, ci cum a reuşit să-l păstreze atât de curat, într-o lume atât de schimonosită? Un răspuns îl găsim în Biblie: „Lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o”. Cât de important e să păstrăm Lumina!

Mihaela Ion

Foto – internet

Va urma

 

 

Postat de Mihaela Ion in IPS Teodosie - relatări, 2 comentarii

Arhiepiscop – 3 ani şi jumătate într-o cămăruţă 2 pe 2

IPS Lucian Florea

Am ajuns la ÎPS Lucian, care era tot trist, tot îngândurat.

-Înaltpreasfinţite am venit să vă aduc o veste foarte bună. Duhovnicul meu m-a rugat să vă spun, să vă garantez, că veţi rămâne la reşedinţă. V-ar fi sunat, dar ştiţi cum e… nu vrea să facă tulburare înainte de intronizare.

Bătrânul Arhiepiscop s-a luminat a faţă.

-Adevărat sora Mihaela? Atât de mult mă iubeşte pe mine Dumnezeu?

-Atât de mult Înaltpreasfinţite.

S-a ridicat de pe fotoliu şi s-a închinat.

-Mulţumesc Doamne!

Zâmbea. După un timp însă s-a încruntat. Ghimpele îndoielii îi înţepa din nou inima.

-Şi dacă a zis doar aşa să mă liniştească?

-Înaltpreasfinţite duhovnicul meu nu vorbeşte doar ca să vorbească şi nu se joacă niciodată cu sufletul unui om. Aveţi încredere vă rog! Mai e puţin până la intronizare şi veţi vedea că nu se va schimba nimic.

-Oare am făcut eu tot ce trebuia pentru Dumnezeu? Văd că Dumnezeu face în continuare multe pentru mine…

-Bucuraţi-vă Înaltpreasfinţite! E vreme de bucurie…

Când am plecat bătrânul Arhiepiscop era liniştit… Am ajuns la Bucureşti purtând în suflet lumina de pe chipul bătrânului Arhiepiscop. Am mers evident la reşedinţa duhovnicului meu, după ce i-am povestit l-am întrebat:

-Şi totuşi… unde veţi sta?

-Oriunde. Dacă e nevoie pe malul mării. Îmi va fi bine oriunde dacă voi şti că Înaltul e liniştit.

A venit şi ziua intronizării, iar ÎPS Teodosie nu avea niciun loc pregătit. Ar fi putut să închirieze o vilă, dar nu. A locuit 3 ani şi jumătate într-o cămăruţă de 2 pe 2 în incinta Arhiepiscopiei.

3 ani şi jumătate şi-a desfăcut din bagaj doar strictul necesar. Dacă ÎPS Lucian ar mai fi trăit 10 ani, 10 ani ar fi locuit în aceeaşi cămăruţă.

Mihaela Ion

Foto – internet

Va urma

 

Postat de Mihaela Ion in IPS Teodosie - relatări, 5 comentarii

„Viaţa lui se împărţea între biserică şi facultate”

Am locuit un timp la o bătrână la care locuise şi IPS Teodosie în perioada studenţiei.

-Până la el şi de atunci până acum nu am mai întâlnit un tânăr cu atât de mult bun-simţ. Nu m-a deranjat niciodată cu nimic, mă ajuta şi atunci când nu-l solicitam. Era de o cuminţenie nemaiîntâlnită. Chiar vorbeam cu soţul meu că dacă am fi avut un aşa băiat am fi fost cei mai fericiţi părinţi, spunea bătrâna.

Din camera în care am locuit, cea în care locuise şi IPS Teodosie, se intra în balcon. Bătrâna spunea că dacă intra de 10 ori în cameră să meargă în balcon, de 10 ori IPS Teodosie se ridica în picioare.

-De multe ori eu îl îndemnam să iasă şi el cu colegii la un suc, la o distracţie. Nu ieşea. Viaţa lui se împărţea între biserică şi facultate. Zicea că visul lui e să-i slujească Lui Dumnezeu şi că Lui vrea să-i închine toată viaţa, mai spunea bătrâna.

Ceea ce m-a impresionat foarte mult a fost faptul că şi după ce a fost numit Arhiepiscop continua să o viziteze pe bătrână.

-Dacă ar fi fost copilul meu poate m-ar fi uitat. El nu m-a uitat niciodată. Uite cum vezi că vine încărcat acum, aşa a venit mereu, zicea bătrâna după ce pleca.

Multe sunt de spus… şi poate voi mai spune…

Foto – internet

Va urma

Postat de Mihaela Ion in IPS Teodosie - relatări, 3 comentarii