inger

Renascut din iubire – 18

-Ia loc te rog, i-a zis cu privirea în pământ. Cu ce te servesc?

-Mi-e de ajuns prezenţa ta, a spus fata aproape în şoaptă. De ce nu mă priveşti?

-Ella iartă-mă pentru privirea tăioasă pe care ai fost nevoită să o suporţi de la şoferul meu. Are o fire colerică. Atunci  când se enervează e greu de stăpânit.

-Nu-i nimic. Important e să-ţi fie ţie bine.

-Ce suflet nobil ai Ella!!! Şi totuşi… cu ce te servesc?

-Am mâncat azi pufuleţi împreună, acum   să bem ceva.

-Un lapte de soia cu cacao?

-N-am băut niciodată, dar dacă propunerea vine din partea ta, sigur…

Valentin a adus două cutii cu lapte de soia şi cacao, a desfacut paiul, l-a pus în cutie şi a servit-o pe Ella.

-E foarte bun. Mulţumesc. Ce e cu tine? a întrebat fata după ce a gustat din lapte.

-Nimic. Sunt doar obosit… obosit de-atâtea…

-De-atâtea ce Vali?

-Nu ştiu. Poate de atâtea întrebări… a spus şi oftând a gustat şi el din lapte…

Între ei se aşternuse tăcerea. El nu ştia ce să spună, ea nu ştia ce să spună… La un moment dat Valentin s-a ridicat şi a mers la fereastră. Fata a simţit că prezenţa ei îl încurcă.

-Vali vrei să plec?

-Ăăă… nu. Scuză-mă te rog! M-au furat pur şi simplu gândurile… Am cumpărat de curând nişte beţişoare parfumate din lemn de santal. Vrei să aprind unul? a zis schimbând registrul.

-Da, chiar vreau să vad cum miroase, a spus îngândurată. Începuse să se simtă stingheră. Simţea că puntea şi aşa firavă de legătură dintre ei se clătina serios.

Valentin a aprins beţişorul din lemn de santal şi l-a aşezat pe suportul special.

-Mmm ce miros rafinat, a zis fata privindu-l cu atenţie. Îmi place mult.

Valentin s-a aşezat pe scaun şi n-a spus nimic.

-Vali nu ştiu ce e cu tine, dar nu-mi place starea. Te rog să-mi permiţi să mă retrag.

-Nu Ella. Nu pleca. Fără tine aş fi şi mai pustiu… Ella vreau să te întreb ceva.

-Te rog. Orice!

-Tu ţii la mine?

-Da Vali mult. M-ai cucerit prin eleganţa ta, prin atenţa ta şi chiar prin stările tale.

Valentin a privit-o luuung.

-Spui drept Ella?

-Sigur Vali.

-Mulţumesc. Dacă există îngeri… tu pt mine eşti un înger.

 

Va urma

Foto – internet

Postat de Mihaela Ion in Carte in lucru, 9 comentarii

Amintiri despre parintele Nicodim Bujor

 

„Luati seama ca nu cumva un gind viclean ascuns in inimile voastre sa se transforme intr-o nelegiuire. Sa alegem ce este frumos si valoros din viata aceasta, nu intrigi, insulte, jigniri, care ranesc sufletul si-l coboara in prapastia pierzarii. E foarte important a sti ce sa alegi din drumul acestei vieti si sa le tii pentru vesnicie. Viata e un drum fara intoarcere, care nu se poate lua de la inceput, incat odata trecut si fara folos, nu mai ramane decat regretul in vesnicie, a durerii fara sfirsit.” Pr. Nicodim Bujor

    In inima parintelui Nicodim incapeau multi, foarte multi, caci inima sfintiei sale era salasul iubirii. Numai dintr-o inima plina de iubire poate izvori atata mila, grija si ingrijorare pentru semenii sai, fie ei bogati sau saraci, printi sau cersetori, plini de virtuti sau plini de pacate. Parintele Nicodim era un inger pe pamant. Un inger in trup cu sufletul inaripat.

Postat de Mihaela Ion in Carti, 0 comentarii