Iisus in celula

Iisus în celulă

Azi noapte Iisus mi-a intrat în celulă.
O, ce trist și ce-nalt părea Crist !
Luna venea după El, în celulă
Și-L făcea mai înalt și mai trist.

 

Mâinile Lui păreau crini pe morminte,
Ochii adânci ca niște păduri.
Luna-L bătea cu argint pe vestminte
Argintându-I pe mâini vechi spărturi.

 

Uimit am sărit de sub pătura sura:
– De unde vii, Doamne, din ce veac ?
Iisus a dus lin un deget la gura
Și mi-a făcut semn ca sa tac.

 

S-a așezat lângă mine pe rogojina:
– Pune-mi pe răni mana ta !
Pe glezne-avea urme de cuie și rugina
Parca purtase lanțuri cândva.

 

Oftând și-a întins truditele oase
Pe rogojina mea cu libărci.
Luna lumina, dar zăbrelele groase
Lungeau pe zăpada Lui, vărgi.

 

Părea celula munte, părea Căpățâna
Și mișunau păduchi și guzgani.
Am simțit cum îmi cade capul pe mana
Și-am adormit o mie de ani.

 

Când m-am deșteptat din afunda genună,
Miroseau paiele a trandafiri.
Eram în celula și era lună, 
Numai Iisus nu era nicăiri.

 

Am întins bratele, nimeni, tăcere.
Am întrebat zidul: nici un răspuns !
Doar razele reci, ascuțite-n unghere,
Cu sulița lor m-au străpuns.

 

–  Unde ești, Doamne ? Am urlat la zabrele.
Din lună venea fum de cățui.
M-am pipăit… și pe mâinile mele,
Am găsit urmele cuielor Lui.

Radu Gyr

Postat de Mihaela Ion in Scriitori romani, 1 comentariu