identitate

Renascut din iubire – 157

Gânduri, tot felul de gânduri îi străfulgerau mintea. De la a-l părăsi pe Valentin, la a pleca definitiv din Bucureşti… Nu-şi mai găsea rostul… Se vedea transformată într-o sclavă la cheremul lui Valentin. La cheremul lui Marian. Se pierduse ea de ea. Nu-şi mai găsea drumul spre propria-i identitate… Tot mergând, tot gândind, a ajuns acasă. Obosită, a făcut un duş cu apă muuultă, ca şi cum ar fi vrut să-şi spele nu doar trupul, ci şi mintea şi sufletul. Când a ieşit din baie a văzut că ceasul din hol arăta ora 3.00. S-a mai uitat odată pe fereastră, a privit din nou cerul, ca şi cum s-ar fi uitat la Dumnezeu… „Doamne astăzi nici măcar în Casa Ta nu am mai avut loc… Unde să mă duc Doamne?” A adormit cu mintea plină de întrebări fără răspuns.

Valentin a avut o noapte foarte agitată. Rugăciunile fetei începuseră să răscolească demonii care îl stăpâneau. Când simţea că o urăşte, când simţea că ar vrea să o iubească, apoi iar simţea că o urăşte, apoi parcă îi era milă de ea, şi iar o ura. Se întâmpla ceva foarte curios, mai curios decât gândurile contradictorii. Când simţea din nou că o urăşte, ura era din ce în mai mare. „Biserică, a mers la biserică… asta nu e bine” şi-a zis în gând amintindu-şi obsesiv cuvintele bătrânei vrăjitoare, care îl avertizase că o va scăpa din mână dacă ea se va apropia de Dumnezeu. S-a uitat la ceas. Era 3.30.

-Mai am timp până în zori, şi-a zis în şoaptă, a luat o cutiuţă din seif, coli de scris, le-a pus în servietă şi a plecat în grabă cu un taxi la un cimitir în afara Bucureştilor. A mers pe la mijlocul cimitirului şi s-a oprit în faţa unui mormânt. La lumina de la lanterna telefonului, a scris pe o coală de hârtie de nouă ori numele Ellei, însoţit de o incantaţie. A pus peste coala respectivă cutiuţa pe care o luase din seif. A scris pe o altă coală numele lui mare, a pus-o peste cutiuţa respectivă, a rostit o altă incantaţie, apoi încet a tras cutiuţa dintre cele două coli. Cu hârtia pe care scrisese numele lui, a strâns coala pe care scrisese numele ei, în aşa fel încât cola cu numele lui părea că înghiţise pe cea pe care era scris numele fetei şi nu numai. A făcut o groapă la capul celui înmormântat acolo şi a îngropat colile respective, rostind cuvinte numai de el ştiute.

-Gata, a şoptit satisfăcut. Ella de-acum vei fi marioneta mea, doar a mea.

Valentin făcuse un ritual periculos prin care o legase pe Ella de el pentru totdeauna. Ritualul respectiv din punct de vedere ocult, nu se mai dezlega.

Foto – internet

Va urma

Postat de Mihaela Ion in Carte in lucru, 1 comentariu